Pentru ca un oraş să funcţioneze, trebuie ca, pe lângă primar, să aibă şi consilieri locali care doresc dezvoltarea localităţii respective, mai presus de interesele proprii, ceea ce în ultimii „x” ani nu s-a întâmplat. Pentru ca un judeţ să funcţioneze... vezi mai sus.
În fiecare dimineaţă mă îndrept către zona administrativă a oraşului. E înfiorător de liniştită faţă de ceea ce a fost în 1989. Parcă nimic nu spune povestea a ceea ce a fost acolo în urmă cu 25 de ani.
COMUNICAT DE PRESĂ
Centrul Judeţean de Informare, Consiliere şi Formare Profesională „Pentru Voi” Baia Mare, beneficiar
şi S.C. 3 ART S.R.L. Baia Mare, partener
în cadrul proiectului „Iarba Verde de ACASĂ”, organizează
Centrul Judeţean de Informare, Consiliere şi Formare Profesională „Pentru Voi” Baia Mare, beneficiar
şi S.C. 3 ART S.R.L. Baia Mare, partener
în cadrul proiectului „Iarba Verde de ACASĂ”, organizează
în 16-17 iulie 2012, între orele 09:00-14:00, la sediul Bibliotecii Judeţene "Petre Dulfu" Baia Mare.
Târg de job-uri "Meseria – brăţară de aur”
Zilele trecute, am avut parte de o întâmplare care mi-a confirmat încă o dată cât e de uşor să critici şi cât e de greu să fii om, cât e de uşor să ai bani, dar cât e de greu să fii o persoană cu clasă.
Eram pe "terasă" (terasă e mult spus – un fost garaj transformat într-un spaţiu semideschis), la Buonissimo, un restaurant drăguţel de altfel, împreună cu o prietenă. Povesteam vrute şi nevrute, când lângă noi s-a aşezat o ţaţă – doamnă nu pot să îi spun –, pe care o vom numi de aici înainte ţaţa numărul 1, împreună cu fiica ei de patru ani şi cu mama ei. Toate bune şi frumoase, până în momentul în care a început conversaţia cu bunica fetiţei: vorbeau atât de tare, încât auzeam fiecare cuvinţel, la fel cum cred că l-au auzit şi cei care se aflau la Il Padrino sau Bistro.
Eram pe "terasă" (terasă e mult spus – un fost garaj transformat într-un spaţiu semideschis), la Buonissimo, un restaurant drăguţel de altfel, împreună cu o prietenă. Povesteam vrute şi nevrute, când lângă noi s-a aşezat o ţaţă – doamnă nu pot să îi spun –, pe care o vom numi de aici înainte ţaţa numărul 1, împreună cu fiica ei de patru ani şi cu mama ei. Toate bune şi frumoase, până în momentul în care a început conversaţia cu bunica fetiţei: vorbeau atât de tare, încât auzeam fiecare cuvinţel, la fel cum cred că l-au auzit şi cei care se aflau la Il Padrino sau Bistro.
O vorbă înțeleaptă din vechime spune "Clientul nostru, stăpânul nostru", însă de cele mai multe ori, când ajungi să îți exerciți dreptul natural de a invoca această cugetare, vei primi priviri dezaprobatoare de la cei care îți oferă anumite servicii. Pornind de aici, vreau să vă povestesc despre ce nu îmi place în baruri / pub-uri / restaurante în materie de servire a băuturilor. În primul rând, nu suport să mi se pună paiul direct în sticla/ paharul de suc. Cele mai multe localuri păstrează paiele într-o cutie sau pahar mare, care stă undeva pe tejghea sau pe un raft, neacoperită, unde paiele se umplu de praf, unde sunt expuse muștelor, țânțarilor sau păianjenilor. De multe ori mi s-a întâmplat să mi se ofere paie care înăuntru erau negre de murdărie… În schimb, dacă paiele sunt ambalate individual, nu am nicio scârbă în a mă servi cu unul.
