Stăm şi ne "ascundem" după monitoare CRT, LCD şi LED, după laptopuri, netbook-uri, tablete şi smartphone-uri; ne trăim o parte din viaţă citind şi interacţionând cu persoane străine nouă, dar cu care se prea poate să avem multe în comun.

Nu de puţine ori mă amuză replicile celorlalţi la postările de pe bloguri şi reţele sociale. Am ocazia de a întâlni, chiar dacă virtual deocamdată, persoane din diverse medii sociale şi profesionale, care fac diferenţa între o zi banală şi una deosebită, datorită subiectelor pe care le abordează.
A trecut multă vreme de când am început să primesc pe e-mail, Y!Messenger sau Facebook nenumărate solicitări şi milogiri de a da fie un vot, fie un "like" (o apreciere) în cadrul unui concurs sau altul.

De cele mai multe ori (sunt mici excepţii) nu ofer votul meu nimănui, pentru că astfel de concursuri mi se par înjositoare şi nedrepte. Companiile care iniţiază concursul îşi obligă participanţii să cerşească voturi sau aprecieri doar pentru a-şi face norma de vizitatori unici pe zi, pentru ca apoi să poată avea pretenţii financiare când e vorba de publicitate – deoarece statisticile Google Analytics nu mint, nu-i aşa?
newspapersArticolul de faţă este un răspuns dat întrebării-cerinţă de pe blogul Iuliei:

"În ultima vreme, bloggingul ia din ce în ce mai multă amploare, vrând parcă să acapareze jurnalismul tradiţional. În ce măsură, credeţi că lucrul acesta e posibil?
Aş vrea să se ţină cont de credibilitatea înformaţiei postate pe blog, de corectitudinea gramaticală a unor bloguri şi de coerenţa în exprimare."

About me


"I'm a saint and I'm a sinner / I'm a loser, I'm a winner / I am steady and unstable / I'm young, but I am able" Jessica Andrews - Who I Am

Twitter feed

Comentarii noi