GerovitalPure
Spre finalul verii, compania autohtonă Farmec a iniţiat o campanie naţională de testare a noii game de produse Gerovital Pure.

Cei de la Farmec au fost drăguţi şi mi-au trimis un pachet cu bunătăţi: un săpun lichid hidratant, cu glicerină, şi câteva mostre de creme, toate din gama amintită mai sus.
Cu siguranţă cineva a mai folosit acest titlu la un articol asemănător. Pentru că e imposibil să nu mergi într-un hypermaket/ supermarket şi să te simţi ca Alice in Wonderland (mai pe româneşte, Alice în Ţara Minunilor).

Datorită multitudinii de produse cu care eşti bombardat la fiecare culoar, colţ şi mijloc de magazin (ba chiar şi la casă!), niciodată, dar niciodată nu vei merge acasă doar cu produsele de pe lista de cumpărături pe care o ai în buzunar sau în telefon.
Poate că mulţi nu ştiu acest lucru, dar mă deranjează enorm când mi se spune ce să gândesc şi cum să gândesc. Am propriile mele păreri şi filosofii, bine conturate, şi nimeni nu mă poate face să privesc anumite aspecte ale vieţii doar dintr-un singur unghi. Îmi repugnă îndoctrinările de orice fel şi respingerea celuilalt. Extremele denotă incapacitatea omului de a se adapta şi a se deschide lumii.

Totdeauna am fost de părere că educaţia porneşte de acasă. Părintele este responsabil de a-şi educa, învăţa, forma copilul:
  • să se joace creativ (eu aş exclude din start utilizarea computerului până la o anumită vârstă);
  • să ştie ce înseamnă un desen animat adecvat vârstei sale;
  • să îşi dezvolte abilităţile de orice fel (să îl urmărească atent, să vadă înspre ce este atras);
  • să citească (unul dintre cele mai importante lucruri, cititul dezvoltă cogniţia mai mult decât orice altceva);
  • să înveţe ce înseamnă binele şi răul;
  • importanţa respectului (faţă de familie, de ceilalţi copii, de vecini, de profesori);
  • protejarea mediului înconjurător;
  • preţuirea educaţiei, a persoanelor cultivate.
Săptămânile și zilele acestea am citit o grămadă de articole ale căror autori erau revoltați: de ce să donăm noi (români bătuți de soartă) bani pentru victimele cutremurului din Haiti? Nu avem săracii noștri? Nu avem cerșetori la colț de stradă, sărmani care locuiesc în cocioabe?

Ipocriților, dar când a fost inundat județul Satu Mare, in 1970, nu am primit ajutoare de la țări de care românul nici nu a auzit? Când a fost cutremurul din București din 1977, nu a sărit comunitatea internațională să de întindă o mână? În ambele cazuri tragice, alții au venit și ne-au reconstruit cartierele, blocurile, școlile, primăriile. Au trimis bani, haine, alimente. Credeți că acele state nu au și ele săracii lor, amărâții lor care stau cu mâna întinsă pe străzi?

About me


"I'm a saint and I'm a sinner / I'm a loser, I'm a winner / I am steady and unstable / I'm young, but I am able" Jessica Andrews - Who I Am

Twitter feed

Comentarii noi