Pagina 1 din 2
Zilele trecute, am avut parte de o întâmplare care mi-a confirmat încă o dată cât e de uşor să critici şi cât e de greu să fii om, cât e de uşor să ai bani, dar cât e de greu să fii o persoană cu clasă.

Eram pe "terasă" (terasă e mult spus – un fost garaj transformat într-un spaţiu semideschis), la Buonissimo, un restaurant drăguţel de altfel, împreună cu o prietenă. Povesteam vrute şi nevrute, când lângă noi s-a aşezat o ţaţă – doamnă nu pot să îi spun –, pe care o vom numi de aici înainte ţaţa numărul 1, împreună cu fiica ei de patru ani şi cu mama ei. Toate bune şi frumoase, până în momentul în care a început conversaţia cu bunica fetiţei: vorbeau atât de tare, încât auzeam fiecare cuvinţel, la fel cum cred că l-au auzit şi cei care se aflau la Il Padrino sau Bistro.
Cu siguranţă cineva a mai folosit acest titlu la un articol asemănător. Pentru că e imposibil să nu mergi într-un hypermaket/ supermarket şi să te simţi ca Alice in Wonderland (mai pe româneşte, Alice în Ţara Minunilor).

Datorită multitudinii de produse cu care eşti bombardat la fiecare culoar, colţ şi mijloc de magazin (ba chiar şi la casă!), niciodată, dar niciodată nu vei merge acasă doar cu produsele de pe lista de cumpărături pe care o ai în buzunar sau în telefon.
A trecut multă vreme de când am început să primesc pe e-mail, Y!Messenger sau Facebook nenumărate solicitări şi milogiri de a da fie un vot, fie un "like" (o apreciere) în cadrul unui concurs sau altul.

De cele mai multe ori (sunt mici excepţii) nu ofer votul meu nimănui, pentru că astfel de concursuri mi se par înjositoare şi nedrepte. Companiile care iniţiază concursul îşi obligă participanţii să cerşească voturi sau aprecieri doar pentru a-şi face norma de vizitatori unici pe zi, pentru ca apoi să poată avea pretenţii financiare când e vorba de publicitate – deoarece statisticile Google Analytics nu mint, nu-i aşa?
Fiecare din noi avem câteva melodii ce ne ridică moralul. Dar care sunt oare piesele potrivite atunci când conducem sau călătorim cu maşina?

Eu nu conduc, însă pentru un road trip, fie el şi scurt, îmi place să ascult piese ritmate, cu upbeat, care mă pot face să cred că mă aflu pe bancheta unui Cadillac Coupe de Ville chiar şi într-un Trabant.

Prin urmare, nu plec la drum fără:

Chesney Hawkes – "The One and Only"
Kenny Loggins – "Footloose"
Bryan Adams – "Summer of ’69"

  • Trăim într-o ţară unde, în prag de Crăciun, oamenii distrug cu toporul îmbrăcămintea contrafăcută în loc să o doneze amărâţilor care nu au ce pune pe ei… Răutate, ignoranţă, nepăsare?

  • Baia Mare este un oraş în care ultima noutate în materie de business-uri este închirierea/ cumpărarea spaţiului, renovarea acestuia în timp record, mobilarea acestuia şi apoi dispariţia înainte de a se deschide. Caz concret: lanţul Mic.ro – sau, mai potrivit, (Ni)Mic.ro –, dar şi Bucătăria lui Sarah – mâncare tradiţională românească (sic!).
Pagina 1 din 2

About me


"I'm a saint and I'm a sinner / I'm a loser, I'm a winner / I am steady and unstable / I'm young, but I am able" Jessica Andrews - Who I Am

Twitter feed

Comentarii noi