In 1972, vara, Jocurile Olimpice de la Munich (Germania) au insemnat mormantul a 11 atleti israelieni (asasinati de catre un grup de teroristi palestinieni). In 2008, debutul Jocurilor Olimpice de vara de la Beijing (China) a fost umbrit de prima zi de razboi dintre Georgia si Rusia.
Spiritul Olimpiadei nu mai exista.
China mimeaza grandoarea, in timp ce majoritatea populatiei statului traieste la/ sub limita saraciei. Olimpiada a ajuns o afacere, criteriile politice si economice dictand note, puncte, penalizari. Exact ca si sistemul festivalului Eurovision.
Propun ca tara organizatoare a unei editii ale Jocurilor Olimpice sa nu aiba voie sa participe la acele intreceri, pentru a se evita favorizarea “pe fata”, sau “pe la spate”. Propun ca juriul Eurovision-ului sa fie alcatuit din oameni apartinand celorlalte continente ale lumii, excluzand Europa. Pentru aceleasi motive care fac din Olimpiada o gluma care va capata proportii din ce in ce mai mari.
Ar mai fi multe de spus, dar las tarilor micute speranta… ca Marile Puteri nu le vor lua bucuria unei medalii, unui loc fruntas.
Ce înseamnă Work and Travel? Pe scurt, este un program pentru studenţi şi masterantzi (cu note ridicate), care, în schimbul unei sume de bani, îţi caută un loc de muncă pentru vară în Anglia, Franţa, Grecia sau Statele Unite.
Cel mai popular program este cel pentru Statele Unite, poate şi din cauză că tinerii vor să „guste” o bucăţică din „visul american”. Preţul pachetelor oferite de aceste firme se situează undeva între 350 şi 650 de dolari, în funcţie de tipul pentru care optezi. Există un pachet „all inclusive”, compus din job + cazare + masă şi există un pachet „light”, în care îţi găseşti tu job-ul, cazarea şi masa. Ultimul pachet se adresează în special celor dornici de aventură sau celor care au rude şi cunoştinţe în S.U.A.
Majoritatea job-urilor oferite de firmele americane sunt în domeniul turismului (recepţioner la hotel, menajeră), serviciilor publice (chelner, ospătar, debarasator de mese) sau în domenul culinar (bucătar, cofetar, patiser). Pentru ultimul domeniu e nevoie de calificare specială. Înainte de a te hotarî să aplici pentru unul din aceste programe, e bine să ştii că notele mari, prezenţele la cursuri şi seminarii şi bursele de studiu sunt un atu în obţinerea vizei temporare J-1.
Documentele necesare pentru interviul de la Ambasada S.U.A. sunt: un paşaport valabil pentru cel puţin 6 luni, carnetul de student în original, cu toate notele trecute şi semnate de către profesori, adeverinţă de student eliberată de către Universitatea la care înveţi, foaia matricolă pe toţi anii de studiu universitar (după caz, foia matricolă va fi sigilată şi ştampilată de către secretariatul sau decanatul Universităţii), cazierul (unele firme angajatoare din S.U.A. nu îl cer), o fotografie realizată conform intrucţiunilor oficiale ale Consulatului, şi formularele Consulatului, respectiv documentele DS-156, DS-158, DS-157 (doar pentru aplicanţii de sex masculin) şi documentul DS-2019.
Pe lângă banii plătiţi exclusiv firmei reprezentante Work and Travel, trebuie să faci faţă şi altor cheltuieli: 35 de dolari taxa SEVIS – Student and Exchange Visitor program, 111 dolari taxa pentru Ambasadă şi între 700 şi 900 de euro biletul de avion.
Odată ajuns pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, e necesar să te prezinţi la un birou de evidenţă a populaţiei pentru a primi Social Security Card-ul, datorită căruia vei fi acceptat în baza de date SEVIS. Social Security Number-ul este valabil pe viaţă. Muncind în S.U.A, vei plăti taxe, la fel ca şi oricare cetăţean al ţării respective, însă după terminarea programului, guvernul american îşi va înapoia majoritatea taxelor.
De acum, aventura ta pe „tarâmul tuturor posibilităţilor” poate să înceapă. Vei cunoaşte noi oameni, o cultură net diferită de cea românească şi peisaje pe care le vezi doar în filme.
La o simplă deschidere a cărţii de istorie, paginile ei spun povestea femeii. Fie că e vorba despre Atena, zeiţa greacă a frumuseţii, Elena, cea pentru care s-a pornit Războiul Troian, Cleopatra, împărăteasa puternică a Egiptului, Maria, aleasă a fi mama a Fiului lui Dumnezeu, Ioana De Arc, fecioara neînfricată din Orleans, Marie Curie, un geniu al chimiei, Mata Hari, celebra spioană, sau Diana de Wales, „prinţesa inimilor”, femeia este un catalizator universal. Ea are atât de multe abilităţi, încat este considerată una dintre cele mai complicate si întortocheate fiinţe. Nimeni nu exagerează când se referă la femeie ca la „misterul cel mai bine păzit de pe pământ”. E greu sa o defineşti. Nu din punct de vedere fizic sau biologic, ci din punct de vedere spiritual şi psihologic. De aceea, nu mulţi se încumetă să definească femeia. Ea este o definiţie universală prin natură, şi nu poate fi inţeleasă decât de o alta asemeni ei. De o altă femeie.
Marilyn Monroe a găsit poate una dintre cele mai complexe definiţii ale femeii, surprinzând în doar câteva cuvinte întreaga esenţa a acesteia – “Dă-i unei fete pantofii potriviţi şi poate cuceri lumea!” Ce legătură să aibă pantofii cu definirea femeii? Pantofii nu sunt decât un accesoriu al ei, ceva de care se agaţă când e veselă sau tristă, săracă sau bogată, adolescentă sau bunică.
Pentru ca o femeie să reuşească în viaţă, trebuie să aibă „pantofii potriviţi”. Ea trebuie lăsată să îşi aleagă singură drumul în viaţă, să experimenteze, să înveţe din greşeli, să se bucure de succese, să încalţe acea pereche de pantofi care i se mulează perfect pe picior. Cu alte cuvinte, pantofii sunt o metaforă pentru întreaga viaţă a unei femei. Fiecare femeie e croită după un anume tipar, „programată” să deţină un anume rol în societate. O femeie-mamă, practică, mereu alături de copiii ei, nu va putea fi niciodată o femeie-justiţiar, rece şi calculalată, care acceptă să rişte fără a se gândi la consecinţe. Femeia nu poate fi transformată după bunul plac. Marilyn Monroe, ea însăşi un sex-simbol al vremii, a avut pantofii potriviţi pentru acea viaţă glamouroasă, şi a cucerit, într-adevăr, lumea… Dar la polul opus se află, de exemplu, Maica Tereza, ai cărei „pantofi” au purtat-o de-a lungul Globului, cucerind lumea în stilul ei, prin bunătatea de care a dat dovadă şi prin viaţa extraordinar de simplă şi de smerită pe care a dus-o.
Revenind la Elena din Troia, frumuseţea şi naivitatea ei au declanşat un război despre care se vobeşte de mii de ani, dar ea nu ar fi putut fi niciodată în locul Cleopatrei, o femeie a cărei iubire pentru popor au făcut-o sa accepte alianţe şi să înfrunte cei mai mari lideri ai lumii antice. Femeia trebuie descoperită în miezul ei, adorată pentru devotamentul şi sacrificiul ei ca mamă, ca împarateasă, ca sex-simbol, ca cercetător, ca deschizător de noi drumuri… Dar femeia trebuie, de asemeni, urâtă, pentru ca uneori este perfidă, înşelatoare, vicleană, ademenitoare, interesată doar de propria persoană. Această femeie din urmă, ce cumulează toate atributele negative, este conştientă de imensa ei putere asupra celorlalte persoane, şi nu ezită să „calce pe cadavre” pentru a-şi împlini menirea. Ea este, se află, respiră, trăieşte.
(Scris in august, 2004)
_____
Ma pierd in albastrul valurilor
Stiind ca tu ma vei salva.
Salveaza-ma si spune-mi ca si tu
Traiesti mareele la fel ca mine!
Sunt singura in noaptea asta…
Pe plaja e frig, prea frig!
Picioarele desculte mi se afunda
In nisipul fierbinte, e pasiune…
Apartin marii si totusi te astept;
Tu nu ai observat ca plaja are
O viata a ei, o inima de coral?
Este cea care-mi sopteste sa te caut!
Privesc spre stele si aud urletul
nepotolit al lui Poseidon.
Ti-l mai amintesti?
E cel care ne-a incrucisat vietile…
Te-ai nascut noaptea, in apa marii,
in lumea zeilor, in lumea noastra.
Mama ta e Selena, iar unchiul tau e Uraganul.
Eu sunt… cea care te-a fermecat.
Nu-i asa? Cu mult timp in urma,
cand nu stiam decat nisipul si scoicile
Tu ai iesit din marea inspumata si mi-ai aratat
Care imi este adevarata menire.
Iar acum, de ce plang delfinii?
Tunete si fulgere brazdeaza cerul,
Plaja devine locul de lupta al zeilor.
Dar stai putin, unul dintre ei esti tu!
Ah, delfinii isi plang neputinta
de a-si ajuta regele lor, pe tine!
De ce te lupti pentru ceva ce nu poti avea?
Destinul ti-e potrivnic, nu are rost sa mori!
Legea marilor spune ca un zeu nu poate ucide un altul…
Dar un muritor o poate… eu pot sa ucid!
Trebuie sa salvez regatul de smarald…
Insa fara a te ucide pe tine!
Iti mai amintesti marea?
Nu pot sa plec cu inima franta,
Stiind ca am avut sansa de a salva o lume
A divinitatii, dar ca nu am vrut sa-ti curm viata!
Cum insa pot eu oare sa ucid
cel care odata mi-a promis lumea
De sub ape, lumea lui, lumea mea?
Si Luna plange, dar ea nu poate decat sa priveasca…
Tu mi-ai redat dreptul la viata,
desi atunci nu intelegeam nimic;
Eram doar o copila indragostita de valuri si de foc.
Acum sunt cea care te va ajuta!
Stelele gresesc, tu nu poti sa mori!
Zeii nu trebuie sa moara!
Deci… trebuie sa comit un asasinat…
Pentru a implini profetia.
Iti mai amintesti marea?
Mai stii cine sunt si unde m-am nascut?
Am fost furata si dusa departe, in tinutul tau.
Poseidon ne-a promis unul altuia.
Fluxul m-a furat si refluxul mi-a adus pacea.
Albul mi-a devenit rochie de mireasa…
Era spuna marii care m-a sedus.
Daca stiam ce avea sa urmeze!
Esti cel de care am nevoie tot timpul!
Ma auzi? Ma vezi? Ma simti?
Nu, te rog, nu muri!
Nu muri!
Dar cum… Zeii pot sa moara?
Atunci, profetia e o minciuna!
Te strig si nu-mi raspunzi!!!
De ce m-ati mintit? De de?
Si totusi, lumea de sub ape a fost salvata
datorita mortii unui zeu.
Lacrimile imi curg sclipiri pe obraji…
Sufletul mi-e zapada…
Mi-ati luat libertatea,
Redandu-ma legii in care am fost nascuta.
Atunci de ce m-ati furat?
Ati facut un o crima… Ati sacrificat doi zei.
Aha! Aceasta era profetia adevarata!
Sacrificiul a doua zeitati pentru pastrarea
Taramului zeilor… intact!
Mincinosilor! Ati sfidat legile sacre!
Ati savarsit pacatul suprem
Acum, la inceputul lumii…
Si tu, Luna pustie, de ce nu spui nimic?
Doar ti-au omarat fiul!
Peste trupu-ti rece iti picur, Azur,
fierbinteala pietrelor topite
De pe plaja care acum nu ne mai apartine.
M-au furat atunci, mi te-au furat acum!
Hotilor! Privati universul de adevar!
Il vreau inapoi, ma auziti? Il vreau inapoi!
El e albastrul meu, marea mea interioara…
Inelul de topaz mi-a ramas inca pe deget.
Acesta trebuia sa fie semnul nostru de vesnicie.
M-ati privat de absolut!
Ati distrus doi zei care nu aveau voie sa moara!
Si mai vorbiti de dreptate!
Acest inel era marturia sentimentelor noastre…
Daca scot inelul… ma transform in ceea ce eram candva.
Va e frica asa-i? Va e frica de razbunare!
Da, tremurati… regretati… va caiti!
Oh, voi, vampirilor, unde sunteti?
Veniti si muscati-ma cu ferocitate,
Transformati un zeu in bautor de sange!
Voi fi zeul vostru acum! Doar asta eram inainte de a ma fura ei!
Luna sa-mi fie casa, iar apoi pamantul
sa ma ingroape ziua, iar noaptea sa renasc!
Sa treaca timpul si sa va distrug lacasul de jertfe!
Voi, voi veti fi altarul si jertfa!
Am pierdut o batalie… Dar il voi castiga pe Ares!
Sunt singura pe plaja si imi amintesc
Ca asta e ziua in care te-ai nascut…
In urma cu cat timp?
Clepsidra curge, valurile se tanguie…
Sunt dusa pe Luna si abandonata acolo…
Acum aflu si eu realitatea desertului selenar!
Aici stau ascunse secretele unei constelatii!
Acesta e sfarsitul… unui mit.
Declinul unei civilizatii,
Moartea a doi zei care s-au iubit,
Desi legea o interzicea.
Odioasa fapta s-a incheiat,
Noi am murit,
Razbunarea insa va asteapta cat e nevoie.
Iar tu, Azur, iti mai amintesti marea?
(Textul imi apartine si nu poate fi reprodus partial sau total decat cu acordul meu.)
Am cotrobait prin arhiva din computer – my precious notebook care poarta numele blogului (de fapt blogul poarta numele computerului, dar asta e alta poveste) – si am decis sa postez incetul cu incetul tot ce am scris si merita sa fie citit si de ceilalti (adica de voi). Daca e bine, daca nu e bine, daca va place si daca nu… lasati un comentariu sau scrieti-mi un e-mail. Accept si SMS-uri.
(Scris in iulie 2004)
Golden dust in a silver night… and I’m looking back, in the past. I remember the Moon… three thousand years ago. Back then, I died in the crusade of my soul. I was born in Hell and raised in Paradise, I was loved in Paradise and they killed my love on the land of Gods. They talked about sin. Our only sin was our love… damned by the celestial creatures. We were lost, then found… in our love. But they said it was wrong. Evil cannot fall for Good. To reach the sky again, I needed him. And he wasn’t beside me. His soul, wich was my shelter, was captured by Demons and transformed into fire. Then, they wanted to burn my being with it, but the fire turned off… I wished the Devil gave me up and I was left alone on the cold Moon, crying for the frozen light of my spirit.
The Gods tortured me, dragging my body through the wet mud, burying me next to the mummies of the ones who had loved… too much. Their faces were ugly and full of anger. And the Moon was deserted… And I was alive. The thorns scratched me, leaving my skin blessed by the warm blood. I slept, covered with blood. It was peaceful; the cript was my home and the tears were my bed. Later, when I started to shout my pain, I saw the red blood turning black. Grizzled angels came to me, laughing about my impotence to escape. I was imprisoned in the Devil’s cemetery. They pledged allegiance to the sin, watching me cursing the holly water in wich I was washed by the messengers of the sky. I ate star dust and I drank acid rain.
They took away my love… my life… my dreams, but why? Why? He was my reason, my eternity… I was the Evil. Evil cannot love. But I did! He loved me! Why should I belive the creatures? While in love, I was good and now I’m infected with the rage of the vampires. I want the blood of the Gods, to torment them forever. The Moon is the same. I remember. Does he remember? It’s over now. They still whisper to me my passed life… but I killed all the Gods. And I was convicted to destroy everything that is pure and beautiful. Now I’m dead; a dead soul, who whishes the Moon. They turned my body into fire and now they want me to burn the love. But the fire won’t burn… until it finds the other fire…
(Textul imi apartine si nu poate fi reprodus partial sau total decat cu acordul meu.)
Prima impresie – o America straina…
Calatoria pana la Budapesta a fost destul de scurta, am ajuns cu 2 ore mai repede decat trebuia, la 3 dimineata ora Ungariei. In aeroportul Ferihegy am avut o surpriza placuta, intalnindu-ma cu o fosta colega din liceu, si ea in drum spre Statele Unite. Inainte de imbarcarea spre Gatwick am aflat ca cei de la aeroport au schimbat avionul si poarta catre Londra, punand la dispozitie un avion Malev si nu British Airways. Noroc ca nu am pierdut zborul, eu asteptand la alta poarta. Ajunsa in Londra am avut de asteptat cam o ora inainte de a accede spre terminalul stabilit. Securitatea in aeroport e drastica, te controleaza pana si la pantofi. De la Londra pana in Orlando a fost lux in avion – un Boeing 777 imens… A fost mai mult decat OK, nici nu am simtit cand a decolat. Singurul inconvenient a fost frigul – normal la o altitudine atat de mare – mai ales ca am stat in scaun timp de aproape 8 ore. Ajunsa in Orlando, am fost ultima din avion care a parasit aeroportul, caci m-au tinut o ora inauntru, verificand viza de lucru J1. Langa mine mai stateau doi studenti din Rusia, ambii foarte speriati de faptul ca nu stiau de ce au probleme cu viza. In sfarsit, iesind din aeroport, am luat primul contact cu ceea ce inseamna America. O America straina, pe care nu o steam din filme, o America din care primul lucru ce l-am vazut a fost o mini-jungla plina de palmieri si arbusti necunoscuti mie. Apoi am resimtit socul – un val de caldura si de umezeala care ma invaluia, aproape sufocandu-ma. Un domn responsabil cu securitatea aeroportului mi-a chemat un taxi, iar in 30 de minute am ajuns la destinatie, in Kissimmee. Pe geam, America mi se dezvaluia: casute colorate, micute sau maricele, multi palmieri, multe lacuri si foarte multa verdeata. Aproape ca un peisaj de poveste.
Locul de munca – toti ca o familie
Ajunsa la motelul unde trebuia sa ma cazez, am avut neplacerea sa constat ca nu aveam camera rezervata, asa ca o noapte am dormit la un alt motel, peste drum, iar in restul timpului am locuit in motelul in care trebuia sa ma cazez initial. Orasul in sine e superb, foarte colorat, strabatut de o autostrada de la un capat la altul. In prima si a doua zi nu am apucat sa vad prea mult, deoarece a trebuit sa ma prezint la locul de munca, Westgate Vacation Villas. Dupa cum ii spune si numele, este o statiune cu vile de vacanta, piscine, rauri si terenuri de minigolf. Departamentul unde mi-am desfasurat munca se numeste Contract Processing (Procesare Contracte). Acolo se incheie si se proceseaza contracte – diferite persoane, in special familii, vin sa cumpere TIMP, timp pentru petrecerea vacantei intr-una din vilele din resort (in general, cam o saptamana). Atmosfera de lucru a fost unul foarte placuta, oamenii extrem de draguti. Chiar din prima zi mi-au aratat care imi sunt atributiie si cum se realizeaza diferite aspecte ale muncii de birou. Pe parcus, m-au invatat nenumarate lucruri esentiale pentru buna desfasurare a lucrurilor. In acel mediu de afaceri am constatat ca oamenii, colegii de munca formeaza o mare familie, fiind saritori si prietenosi unii cu altii. Bineinteles ca au vrut sa afle o groaza de informatii despre Romania, undele intrebari fiind pertinente, altele de-a dreptul caraghioase. Spre hazul meu, un coleg m-a intrebat, foarte serios, daca in Romania se mananca vata de zahar!
Orasul Kissimmee e foarte colorat, se simte influenta Disney (doar la o mila departare), inclusiv statiile de autobuz sunt parca ivite din povesti (au nume ca si Aligator Bluff, Reedy Creek, Seven Dvarfs si asa mai departe). Orasul e plin de lacuri cu aligatiori, avem un lac chiar in spatele motelului. In jurul hotelului sunt multe soparle micute, veverite, iepurasi si fluturi enormi.
Disney’s Magic Kingdom – o aventura de neuitat
Una dintre cele mai uimitoare vizite pe teritoriul american a fost cea la Walt Disney World. Impreuna cu Jenice, o colega de la munca si totodata o prietena foarte buna, am ales luna septembrie pentru a ne plimba in parcul de distractii. De ce am ales septembrie? Pentru ca, fiind inceput de toamna, nu mai e atat de cald si de inabusitor afara. In plus, in timpul verii, sute de mii de oameni se inghesuie sa viziteze Disney, pe cand toamna e mult mai aerat. Si am avut noroc, nu a trebuit sa asteptam decat cateva minute pentru fiecare spectacol sau carusel. Am vizitat deci Magic Kingdom, primul parc Disney construit in Florida, locul unde se afla Castelul Cenusaresei. Castelul e superb, e o constructie solida, din caramizi (eu, care credeam ca e din plastic!) si are rolul unui hotel, unde se poate innopta, se poate lua masa si se pot face diferite cumparaturi. Drumul cu masina catre parc a fost de doar 10 minute. Cand am ajuns acolo, am parcat masina intr-unul din miile de locuri de parcare si ne-am urcat intr-un fel de masina-trenulet, care ne-a dus la intrarea in parc (de unde am cumparat si biletele). Biletul ne-a costat vreo 72 de dolari, dar a meritat fiecare cent! Dupa ce am luat biletele, ne-am urcat intr-un monorail (ca un fel de tren cam cu e cel din New York, care circula prin Manhattan), care ne-a dus la intrarea de la Magic Kingdom. Acolo, parca am intrat intr-o alta lume! Cladiri de tip european (germane, elvetiene etc.), vanzatorii din magazine imbracati ca in povesti… Sunt magazine peste tot! Am fost la un show country, cu niste ursi, apoi am fost la un spectacol de comedie Monsters Inc, apoi am fost intr-o camera rotativa, numita “Carousel of Progress” (Caruselul progresului). Aici este vorba despre o familie tipic americana, realizata din manechine automatizate (niste roboti, dar par atat de reali), care ne prezinta prin ce schimbari au trecut, de la inceputul secolului, pana in zilele noastre. A fost ideea lui Walt Disney si a tinut foarte mult la acest spectacol. Am fost intr-un ride in care trebuia sa impuscam tinte si sa rotim vagonul in care eram… Decor din Toy Story, cu obiecte din spatiu si asa mai departe, pe urma am fost in public la un show cu extraterestrul Stitch, din desenela animate “Lilo si Stitch”. La ora 3 in fiecare zi a saptamanii este Parada Disney, unde defileaza toate personajele din desene animate, cu Mickey si Minnie in frunte, cu Alba ca Zapada si piticii, Cruela de Vil si Ariel, Capitanul Hook si Peter Pan, dar si cu Cenusareasa si Printul Fermecat. Toate personajele canta si danseaza, fac poze mai ales cu copiii si indeamna lumea la dans si la voie buna.