Pe strada Valea Roşie, vizavi de intrarea în Parcul Municipal, se află Fundaţia Sacro Cuore. Scopul ei este de a ajuta copiii defavorizaţi şi familiile sărace din regiunea municipiului Baia Mare.
Piatra de temelie a Fundaţiei
În 1996, Baia Mare devine locuinţa permanentă a Surorii Rosalba, o călugăriţă venită din Italia pentru a se stabili pe meleagurile maramureşene. Sora Rosalba s-a implicat încă de atunci în diferite acţiuni de ajutorare a familiilor sărace din Baia Mare, făcând apel la cunoştinţele ei din Italia, care au început să trimită ajutoare în localitate. În anul 2000, cu implicarea Surorii Rosalba, ia naştere Fundaţia Sacro Cuore (Inimă Sacră), a cărei preşedintă este Claudia Cufoian.
Sacro Cuore desfăşoară în prezent patru mari proiecte: „Asistenţă – Familii Nevoiaşe”, „Educaţie pentru Viaţă”, „Casa Zâmbetelor” şi „Speranţă pentru Viitor”. Dacă la început, Fundaţia apela la ajutorul familiilor prietene din Italia şi la diferite donaţii, azi lucrurile continuă să se schimbe în bine. De aproximativ o jumătate de an, Sacro Cuore primeşte, pe lângă sponsorizări, finanţare lunară din partea Consiliului Local, prin Serviciul Public de Asistenţă Socială (S.P.A.S.).
Proiecte pentru tinerii defavorizaţi
Primul proiect de anvergură derulat de Sora Rosalba are o vechime de 12 ani şi constă în oferirea asistenţei sociale unui număr de 50 de familii nevoiaşe. În fiecare an, S.P.A.S. conduce o anchetă socială, prin care identifică familiile sărace din Baia Mare. Acestea primesc lunar, la sediul Sacro Cuore, produse alimentare: ulei, orez, zahăr, făină, macaroane etc. şi de câteva ori pe an, îmbrăcăminte şi încălţăminte.
Programul „Educaţie pentru viaţă” se adresează fetelor din orfelinate. „În casa de tip familial vrem să le oferim adolescentelor o nouă şansă. Sunt 11 fete pe care le creştem, le educăm şi le arătăm cum este să trăieşti într-o familie”, precizează preşedinta Fundaţiei Sacro Cuore, Claudia Cufoian.
Alt proiect în derulare este „Speranţă pentru Viitor”, care s-a născut ca o continuitate a celui de mai sus. După ce fetele împlinesc 18 ani, nu reuşesc întotdeauna să înceapă o nouă viaţă, de aceea există o locuinţă protejată, unde tinerele învaţă să se gospădărească singure.
Din 2004, se găseşte aici şi un centru pentru copiii şcolari ai municipiului, „Casa Zâmbetelor”, care are scopul de a evita abandonul şcolar şi de a menţine copilul în câmpul educativ. Claudia Cufoian: „Programul se desfăşoară zilnic, între orele 12-17 şi cuprinde activităţi educative, recreative şi de socializare. Copiii mănâncă o masă caldă, se spală, se joacă.”
Tinerii de la Fundaţia Sacro Cuore îţi petrec vacanţa de vară de anul acesta în Şişeşti, unde interacţionează cu diferiţi copii din familii funcţionale. Scopul activităţilor din Şişeşti este integrarea copiilor în societate şi sensibilizarea celorlalţi copiii, care trebuie să înţeleagă faptul că nu toţi sunt la fel de norocoşi, şi că trebuie să îi accepte şi pe aceştia alături de ei.
„Cuore” – o patiserie cu profituri destinate exclusiv copiilor
Patiseria ce aminteşte de povestirile scriitorului italian Edmondo de Amicis aparţine Fundaţiei şi se găseşte în curtea sediului Sacro Cuore.
Ideea patiseriei i-a venit rudei unei familii din Italia. De profesie patiser, acesta a propus ca fetele centrului să înveţe o meserie, pentru a se putea susţine financiar mai târziu.
Inaugurarea localului Cuore a avut loc în iunie 2008. Claudia Cufoian, preşedinta Fundaţiei, declară: „Majoritatea câştigurilor obţinute în patiserie merg la programele pentru copii, iar o altă parte din profituri, pentru proiectul de asistenţă familiară.”
Bunătăţile pe care le comercializează sunt produse în bucătăria patiseriei. Personalul este format din fete din centru şi bucătari cu experienţă. În patiserie găsim atât gustări dulci (Brânzoici Ofelia, Europenii, Volatili, Tarte cu fructe, torturi), cât şi gustări sărate (Pizzette, Saleuri cu brânză, Saleuri Simple), toate realizate după reţete exclusiv italieneşti.
O parte importantă în bunul mers al Fundaţiei o constituie elevii de liceu şi de studenţii, care vin o dată pe săptămână şi fac muncă voluntară.