O intalnire fictiva intre cele mai celebre companii IT&C, Google si Yahoo!. Ce si-ar putea spune cele doua?
IPOTEZA CUMINTE
Yahoo!: Do You Yahoo!?
Google: iGoogle.
Google: Do You Yahoo!?
Yahoo!: iGoogle.
Yahoo!: Do You Google?
Scrutand piata muncii in cautare de job, am dat peste mirobolantul anunt postat pe site-ul emaramures. Nu stiu daca voua va inspira incredere, insa mie cu siguranta (sic!) nu.
Reiau textul anuntului: “ANGAJEJ SECRETARA . CUNOSTINTE MINIME PC ASPECT FIZIC PLACUT ..E MAIL SUSPECTU_L@YAHOO.COM TRIMITE TI POZA CU DATELE PERSONALE .SALARIU MOTIVANT”
Pe langa faptul ca este un anunt total neprofesionist – asezarea in pagina, greselile de ortografie, discriminarea (“aspect fizic placut”, anyone?), adresa de e-mail care, dupa nume, pare a fi a unui adolescent hormonal de 15 ani – nu se cere nici macar un CV, ci poza si datele personale. Apropo, pentru o slujba de secretara, ce inseamna “cunostinte minime PC”? Pornirea si oprirea computerului? Sau in ziua de azi nu mai e important ca o secretara sa stie sa lucreze in Office, sa vorbeasca limba engleza, sa aiba people skills (comunicativa, sociabila etc.), ci doar sa se fataie de colo-colo in fustite mini pentru un “salariu motivant”? Anuntul imi suna mai mult ca fiind al unei agentii ce recruteaza dame de companie sau o farsa a unui teenager cu probleme si prea mult timp liber, caci cu siguranta o firma ca si Tophause SRL (observati greseala de scriere – e “hause” nu “house”), in caz ca exista aceasta firma, nu ar indrazni sa publice asa ceva. Sau ma insel?
[Am asteptat 14 ani vestea urmatoare, iar acum poate ca este prea tarziu (nu mai sunt 5). Conform blogului oficial al celor din Backstreet Boys, formatia americana va concerta, in sfarsit, in Romania! Concertul va face parte din turneul european This is Us, si va avea loc pe 28 noiembrie 2009, Bucuresti. Slabe sanse sa merg la concert - desi imi doresc de foarte multa vreme acest lucru -, din lipsa de mijloace financiare si logistice.
Insa pentru fanii din sud (+ cei de prin restul tarii) care mai stiu si altceva in afara de manele, concertul va fi un recital de o calitate extraordinara in ceea ce priveste coregrafia si mai ales prestatiile vocala live ale lui AJ McLean, Brian Littrell, Howie Dorough si Nick Carter.
Vin cu informatii de ultima ora despre schimbarile din cadrul distributiei indragitului serial medical american. Dupa cum speculam de multa vreme cineva pleaca pe bune din Grey’s Anatomy. La inceput au fost zvonurile, apoi confirmarea ca cei doi BFF (best friends forever – cei mai buni prieteni pe viata) T.R. Knight si Katherine Heigl s-au vorbit si au hotarat sa isi intrerupa contractele cu producatorii serialului. Dar abia acum s-a terminat incertitudinea si s-au dat publicitatii noutatile cu privire la o parte din modificarile pe care le va suferi distributia show-ului.
CAPAT DE DRUM PENTRU DR. GEORGE O’MALLEY
Interpretul doctorului George O’Malley, T.R. Knight, a confirmat editiei online a publicatiei Usmagazine ca intr-adevar paraseste drama medicala, fiind deja liber de contract.
“Nu am luat cu usurinta decizia de a pleca din Grey’s Anatomy. Sunt extreme de recunoscator pentru ca am avut ocazia sa intepretez acest personaj; voi simti foarte mult lipsa colegilor mei si a echipei de filmare. Le doresc toate cele bune in continuare si le multumesc din toata inima fanilor mei pentru ca m-au sustinut si au sustinut serialul cu atat de multa pasiune si entuziasm.”
Shonda Rhimes, creatoarea serialului si totodata producatorul executiv al acestuia, marturiseste revistei Usmagazine: “Intreaga familie Grey’s Anatomy ii doreste lui T.R. Knight mult succes in planurile de viitor. Este un actor incredibil de talentat si o persoana a carei tarie de caracter este admirata de catre toti cei de aici.”
VESTI BUNE PENTRU DR. IZZIE STEVENS
Probabil ca recesiunea economica din Statele Unite si-a pus amprenta si pe vietile actorilor de la Hollywood. Katherine Heigl, doctor Izzie Stevens in Grey’s Anatomy, s-a razgandit si nu doreste sa renunte la serialul care a facut-o celebra. Sezonul urmator o va avea in distributie pe Katherine, insa nu se stie pentru cat timp. Sunt vesti bune pentru fanii actritei si ai show-ului, mai ales ca ultimul episod al sezonului 5 i-a lasat pe toti masca, acestia asteptand un deznodamant mai fericit in ceea ce o priveste pe Izzie.
Imi pare rau ca T.R. nu va mai face parte din serial, e un actor care a reusit sa-si construiasca un personaj extrem de indragit de fani. Dr. George O’Malley s-a facut respectat de ceilalti datorita curajului si sangelui rece cu care l-a operat pe un pacient intr-un lift blocat, apoi cand a ajutat-o pe Bailey la nasterea copilului, continuand cu taria de caracter si cu ambitia de care a dat dovada in lupta pentru recuperarea anul pierdut ca stagiar. A avut parte de replicile si de situatiile cele mai amuzante si/ sau dramatice, iar relatia lui cu celelalte personaje a fost intotdeauna una complexa.
Katherine mi-e foarte simpatica. Personajul Isobel Izzie Stevens m-a acaparat de la inceput, aratand ca este mai mult decat un chip frumusel. S-a dezvoltat treptat ca si nou medic, a suferit pentru Denny, a facut greseli grave care erau cat pe ce sa o coste cariera, tot din cauza logodnicului ei, insa si-a revenit si a facut un gest caritabil de neimaginat, donand milioanele de dolari ramase mostenire de la Denny pentru a se construi o clinica de consultatii si tratamente gratuite pentru pacientii saraci. Cand problemele au parut ca se sfarsesc, a primit lovitura vietii. Insa ea continua sa lupte.
Informatii in limba engleza si citatele originale le gasiti pe Usmagazine.
Mi s-a stricat aparatul foto digital (de catre cineva, insemnand nu de catre moi-meme). Aveam un modest Praktica DCZ 6.3 (la fel ca in imaginea de mai jos), cumparat in 2007. Si taman acum as face niste instantanee frumosului apus de soare baimarean. Da’ de unde? (Fiind o intrebare retorica, nu ma astept la raspunsuri.)
Praktica-ul e la reprezentanta – la resuscitare – insa tare mi-e ca nu mai poate fi salvat. Caci, luati aminte, s-a stricat la exact 4 zile dupa ce i-a expirat garantia. No bine… eu stau si astept sa fiu despagubita de catre vinovat. Sa imi pot lua un aparat foto nou. Care sa aiba o functie macro acceptabila; sa aiba optiuni manuale pe langa cele auto; care sa realizeze panorama (asta micu’ de a decedat nu avea functia amintita); sa faca poze clare/ luminoase si pe timp de noapte (pentru ca aparatul nemtesc nu poza nicicum noaptea, in ciuda blitz-ului incorporat). Si sa fie pana in 500 de lei. Vreau idei!
Bineinteles ca imi doresc, la fel ca si multi altii, un aparat DSLR. Bani n-am; raman cu pofta. Ce de fotografii as inchipui ! Cate pozitii, cate tematici, cate poze aiurea-n tramvai (sau troleibuz, ca tramvai n-avem pe-aici)! Astept oferte de sponsorizare, la schimb cu reclama pe amaratu’ asta de blog al meu (nota catre mine: visuri, honey!).
Sa fi trecut atat de mult timp de la vremea copilariei? Privesc in urma cu neincredere, insa e adevarat: aproape doua decade s-au scurs de cand am vazut, pentru prima data, un episod din desenele animate preferate: Tom & Jerry. Fata de ceea ce se difuzeaza astazi, aceste animatii mi se par un vis. Modul in care au fost realizate, culorile, povestile, atmosfera, rasetele, lectiile de morala…
Soricelul Jerry si pisica Tom au fost si vor ramane idolii desenati ai multor copii si adulti, indiferent de nationalitate sau background social. Folosesc un limbaj simplu, dar tehnici complicate pentru a ilustra povestea dintre doi prieteni-dusmani, care se sicaneaza mereu, dar care la finalul unei zile pline de peripetii, raman in relatii cel putin cordiale, daca nu mai apropiate (ma gandesc la episoadele in care Tom crede ca Jerry a murit si devine dintr-o data foarte trist; cand Tom il arunca pe Jerry afara in zapada, iar mai tarziu are remuscari si incearca sa-l “vindece” pe soricelul inghetat, incalzindu-l la semineu; episodul in care Tom pleaca de acasa si-l lasa singur pe Jerry, iar acesta din urma pleaca in cautarea sa etc.)
Criticat de unii, iubit de altii, Tom & Jerry imbina clasicul si inocenta cu hilaritatea, violenta non-combativa si atasamentul pentru animale. William Hanna si Joseph Barbera au facut din aceste desene animate adevarate pelicule istorice ale filmului si divertismentului adresat persoanelor de toate varstele. Ceea ce imi place in mod deosebit este felul in care sunt desenate personajele si decorurile – foarte multe detalii, imbinate astfel incat sa coincida cu realitatea. Sunt desenate manual, pe planse albe, colorate apoi cu vopsele tempera, creioane si carioci. De asemenea, coloana sonora perfect sincronizata cu miscarile animate face din urmarirea aventurilor celor doua animale un adevarat festin al relaxarii si introducerii spectatorului in decorul si actiunea derulata pe ecran. Printre episoadele pe care le urmaresc cu multa incantare se numara The Night Before Christmas (1941), The Little Orphan (1949) si That’s My Pup (1953).
Anii au trecut cu repeziciune de la primele imagini cu Tom si Jerry. De-a lungul vremii au aparut nenumarate desene care ii au protagonisti pe cei doi, insa, in viziunea mea, nimic nu se compara cu episoadele clasice, care par rupte din alta lume – a legendelor Hollywood-iene – pe care astazi nu o regasim nicaieri, cu atat mai putin in desenele animate contemporane, care sunt epitomul prostului-gust si al exemplului negativ pentru tinerii de pretutindeni. Nici acum nu ma pot uita la vreun desen animat (mai ales unul serial) al secolului 21, realizat in graba, mazgalit cu gandul la profit si nu la binele copilului.
Cat despre desenele dublate in limba romana, consider ca dublarea lor este cea mai mare defavoare pe care o putem face unui copil – rapeste farmecul filmului, al vocilor originale ale personajelor, si nu-l ambitioneaza pe tanar sa invete limba engleza (limba in care sunt realizate majoritatea desenelor animate). Vrand-nevrand, umarind zilnic cate un mic episod din desene, am invatat o multime de cuvinte in limba engleza, care m-au ajutat mai apoi sa comunic facil in aceasta limba, inca de la primele ore de engleza din scoala generala. Ar fi nemaipomenit daca s-ar renunta la dublare si s-ar difuza desenele animate in limba lor originala, fie ea engleza, franceza sau japoneza.
As fi vrut ca in al 100-lea post de pe blog sa nu discut (despre) politica. Dar fie.
Am fost in comisie la ALEGERILE EUROPARLAMENTARE – mai exact vicepresedinte – la o sectie de vot din Baia Mare. Nu conteaza care. Conteaza ca din peste 1.340 de alegatori, s-au prezentat la vot in jur de 285, majoritatea oameni in varsta. Cand zic “majoritatea”, ma refer la peste 80% din votanti. Unde au fost tinerii? De ce nu au mers la vot? Intrebari pertinente, spun eu. Mai adaug ca prezenta la urne in toata tara a fost execrabila. Un mare semn de intrebare pus acestei situatii.
Am votat cu un partid mai micut. Dar AM VOTAT. Constiinta mea de cetatean al Romaniei e impacata. Mi-am facut datoria civica. Si-au facut-o si altii, care au fost trasi pe sfoara, ametiti. Au votat cu un CANDIDAT INDEPENDENT, care a profitat de simpatia generala, si care, vazandu-se europarlamentar, a dat fuga sa se inscrie in partid. Nu s-a gandit o clipa ca oamenii l-au votat pe el, CANDIDATUL INDEPENDENT, nu au votat un PARTID. Daca voiau sa voteze un partid, o faceau. Insa au optat pentru acesta crezand ca nu vor mai avea parte de aceleasi vorbe dulci si unsuroase ca mierea. Eroare. Cetatenii care si-au exprimat voturile in favoarea acelui candidat, ar trebui sa ceara realegeri. Sau ca cel ales, fostul “independent”, sa renunte la carnetul de membru de partid. Insa romanul e stupid, e “lasa-ma sa te las!”. Si statul nu are bani. Realegeri nu, vociferari nu…
