CharmBracelet

Sunt frati, sunt din Brazilia si pana in 2007 au format banda Sandy e Junior. Pentru cine se intreaba, Sandy e ea si Junior e el, formatia avand in spate o cariera muzicala de 17 ani.

Melodia prin care i-am descoperit se numeste “El Amor No Fallara” (anul aparitiei – 2002), e in spaniola si are versiuni corespondente in limba portugheza (“O Amor Nos Guiara”), engleza (“Love Never Fails”) si franceza (“L’Amour… Ce Remede”).

Alegeti varianta care se potriveste sufletului vostru, eu voi ramane la cea mai draga mie, “El Amor No Fallara”:

Tocmai am acceptat o oferta extraordinara – aceea de a fi scenaristul noului film Transformers: Revenge of the Fallen. La sedinta cu producatorii mi-am spus hotarata punctul de vedere: ne vom axa pe poveste. Nu vom mai lasa ca efectele speciale sa faca din Transformers o pelicula lipsita de substanta, un film destinat tipilor care poarta toata ziua wifebeaters si beau bere dupa bere. Vom urmari un fir epic, care va fi miezul filmului, si pe care il vom presara cu CGI de inalta performanta: roboti-transformers, masini scumpe, vehicule militare, urmariri spectaculoase, explozii nemaivazute.

Si cum bugetul de care dispunem nu este foarte mare, am conchis cu Michael Bay sa alcatuim o distributie cuminte pentru rolurile principale (diferita de cea a primului film), cu actori din zona “young Hollywood” si “experienced Hollywood” care sa nu aiba pretentii exagerate si care sa fie extrem de talentati, indiferent de zona in care au debutat: seriale TV, filme pentru marele ecran, reclame la diferite produse. Dupa cateva luni de auditii, in timp ce am scris si modificat scenariul filmului, numele care se afla pe lista finala sunt:

Adam Brody in rolul: Sam Witwicky

Jessica Szohr in rolul: Mikaela Banes

Michael Vartan in rolul: Major Lennox

Omar Epps in rolul: USAF Master Sergeant Epps

Vincent D’Onofrio in rolul: Seymour Simmons (a acceptat un rol de “special guest star” pro bono)

Paulo Constanzo in rolul: Leo Spitz

Urmeaza luni de pregatire intensa. Rezultatul? In 2009, in cinematografele din intrega lume.

Acest articol a fost scris pentru a douazeci si opta etapa a concursului SuperBlog, initiat de PCNews.

Palmele ma ustura de parca cineva mi-ar fi turnat otet pe ele, buzele imi sunt crapate si sangereaza. Imi sterg lacrimile cu maneca taiata si murdara a hainei, tatuandu-mi pe obraz doua dungi gri de murdarie. Ma ridic incet, chinuindu-ma sa stau dreapta, dar cedez dupa mai multe incercari. Ochii mi se opresc asupra unei bare de metal aflate la cativa metri inspre dreapta. Ma tarasc pana la ea, si sprijinindu-mi mainile de bara, ma ridic, in sfarsit. Ma doare… Vad cladiri distruse, totul spulberat. Nici un semn al contemporaneitatii nu se mai distinge. Intregul peisaj morbid este invelit in pietre mari, bolovani si praf. Deci asa arata mormantul unei civilizatii! Oftez din toata fiinta mea si simt ca iarasi ma apuca plansul. Nu, nu trebuie sa plang, trebuie sa fiu puternica!

Ma trezesc tipand. Viziunile se repeta, noapte de noapte, obsesiv, violent. Caut bezmetica telefonul mobil prin intuneric si il sun. Dupa al treilea apel, imi raspunde, somnoros. Incerc sa ma adun si ii spun hotarata ca trebuie sa aflam niste raspunsuri cat mai repede. In toiul noptii, ca niste fantome fugare, mergem in „buncar”. Sunt supusa unor teste complicate de catre Doctor. Se pare ca nu sunt singura care a fost bantuita de aceleasi viziuni. Sunt condusa intr-o sala cu multa aparatura ce pare a fi tehnologie avansata. Mi se prezinta ASUS 5566WXYZ, cel mai complex, periculoas si incredibil dispozitiv al celor de la ASUS. E un fel de combinatie intre Asus Lamborhini VX si o tehnologie parca extrateresra. Tresar. Imi pare… este, intr-adevar, cel pe care-l vedeam in franturi de cosmar.

El se apropie de mine. Imi confirma din priviri ceea ce banuiam de multa vreme: e in mainile noastre sa salvam lumea de „inamicii HK”. Mi-e frica. Lucrez pentru „baietii buni” de 2 ani deja, insa e prima data cand mi se incredinteaza o misiune pe teren. Avem parte de un training scurt, ne echipam si ne urcam in Hummer. Alaturi de noi, in servieta, ascuns sub bancheta, este 5566WXYZ.

Ridic cu greu bancheta si iau dispozitivul, in speranta ca voi putea trimite un S.O.S. Sunt ridicata brusc si tarata din masina de unul dintre inamici, care imi smulge servieta din mana. Vor sa castige controlul asupra tuturor satelitilor responsabili cu comunicarea datelor… Formeaza un cod, deschide servieta, apoi formeaza un alt cod. XXXXXXXXXXXXXXXX din care observ doar ultimele litere. 483… ?! Nu se poate, e… activata! Strig catre ei ca au armat BOMBA, insa acestia cred ca e doar o diversiune din partea mea. Oh nu, viziunea se va adeveri! Trebuie, cu orice pret, sa recuperez dispozitivul.

In secunda urmatoare, aud o rafala de focuri de arma. El si-a revenit si incearca sa previna catastrofa. Simt o arsura in picior. Am fost nimerita de un glonte! In haosul creat, apuc servieta din nisip; ma rog sa nimeresc combinatia buna si sa introduc codul pentru dezactivare. Reusesc, desi nu mi-a fost atat de frica in viata mea. In cateva secunde, vin ajutoarele, care ii captureaza pe cei ramasi in viata. Eu sunt dusa la infirmerie. O impuscatura in picior e un pret infim pentru ca am prevenit Apocalipsa.

Acest articol a fost scris pentru a douazeci si saptea etapa a concursului SuperBlog, initiat de PCNews.

Din vara lui 2007 sunt fericita posesoare a unui notebook (nu are importanta marca), notebook care imi usureaza munca si imi confera optiuni (aproape) nelimitate pentru divertisment.

Insa stiu ca daca ar fi sa imi aleg un alt laptop, as opta pentru un ASUS. De ce? Pentru ca e o companie de incredere, cu produse extraordinare. Pentru ca atunci cand lanseaza un nou produs, nu-l lanseaza cu gandul la profit. Publicul-tinta al ASUS este omul obisnuit, nu elita snobilor, care se da de ceasul mortii sa detina o cel mai “hot” gadget al unei anume marci de computer.

ASUS mi se adreseaza mie, tie, lor, cu o gama variata de laptop-uri, notebook-uri, netbook-uri, desk-uri si altele aferente. Pot opta pentru ASUS 7M-7SO27 daca sunt pasionata de multimedia si caut comunicare rapida intre dispozitive.

Vreau sa rup gura targului? ASUS Lamborghini VX5 e cel mai potrivit. Procesorul Intel Core 2 Quad si chipset video nVidia GeForce GT 130M, capacitate hard 2X500 GB si memorie de 4096 MG ma fac cu siguranta cel mai invidiat om de afaceri la sedinta corporatiei multinationale. Mai ales ca pregatesc o prezentare in BluRay, datorita unitatii optice BluRay Combo al notebook-ului.

Sunt scriitor. Vreau un laptop util, cu sistem de operare facil, care sa-mi permita mobilitate si performata, fara a-mi incarca memoria cu programe inutile. Solutia? ASUS K70IO. Are capacitatea HDD de 320 GB, unitate optica DVD-RW SuperMulti, camera web. Il pot duce oriunde ma cuprinde inspiratia pentru romanul/ nuvela/ scenariul/ poeziile pe care le creez.

In vacanta nu doresc sa-mi incarc bagajul. Cu cat mai light, cu atat mai bine. Insa simt nevoia sa tin totusi legatura cu prietenii mei, sa navighez pe Internet sau sa fac un back-up pozelor din aparatul digital. Aleg netbook-ul ASUS Eee PC T91. Mic, flexibil, usor, cu touchscreen, este ideal pentru zilele de relaxare.

Exista o vorba: cati oameni, atatea gusturi. Azerty imi ofera o gama incredibil de variata de laptopuri ASUS. E imposibil sa nu gasesc ceva care sa se muleze pe preferintele mele, atat din punct de vedere al raportului calitate-pret, cat si din punct de vedere al performantei tehnice.

Acest articol a fost scris pentru a douazeci si sasea etapa a concursului SuperBlog, initiat de PCNews.

Zgomotul valurilor oceanice si tipatul catorva pescarusi ma trezesc dintr-un somn adanc, fara visuri… Deschid ochii si vad cerul luminat in portocaliu-auriu. Nu-mi dau seama daca e apusul ori rasaritul. Trece un minut pana ma dezmeticesc; realitatea ma izbeste puternic: am naufragiat!!!

Ma ridic gemand… parca mi-e putin sclintita glezna. Pasesc cu greu, cautandu-i pe restul. Lumina din jur e din ce in ce mai puternica. “Deci abia acum rasare soarele”. Ne aflam pe o insula, din cate imi dau seama. Limba de nisip are in jur de 200 de metri, iar inspre nord se intinde un paienjenis de copaci exotici. Ii vad pe M. si D. langa niste stanci. Se pare ca nu au nimic.

- Heei, sunteti bine?
- Doar cam ametiti. Unde sunt fetele? D. se uita la mine speriat.
- Nu stiu… m-am trezit singura pe plaja si…
Nu apuc sa termin, cand le vedem pe C. si pe N. alergand catre noi. C plange necontrolat. Ii trebuie cateva minute sa se linisteasca.
- Ce o sa se intample cu noi?, intreaba ea, inca suspinand.
- Nu avem nimic… totul s-a pierdut in apa, cand s-a rasturnat yachtul, intervine N.
- Pai… sa improvizam!

M. scruteaza plaja. Se intoarce catre noi si spune cu hotarare:
- Ramanem pe plaja. Astfel, vom fi in vizorul navelor care trec pe aici.
- Daca trec… completez eu, cu amaraciune.
- Trebuie sa ramanem optimisti… Tu stai locului, sa nu ti se umfle glezna mai tare. Eu si D. mergem sa exploram insula, iar pe fete le rog sa se faca utile cum stiu ele…
Ar trebui sa improvizam niste adaposturi… Imi vine o idee.
- As putea construi doua colibe, daca ma ajuta fetele. Am nevoie de crengi lungi, nuiele subtiri, frunze…
- Sigur, sigur! sar amandoua, putin mai vesele.

Cu baietii plecati in “expeditie”, fetele se intrec in a-mi aduce cele necesare. Construiesc scheletele a doua colibe, dupa modelul cosurilor de nuiele: roata mica, ce va veni deasupra, dupa care, dispun nuielele vertical, marind, putin cate putin, diametrul. La final, obtin o forma de clopot, apropiata ca model de un cos imens, impletit. C. si N. acopera structurile cu muschi si diferite frunze cazute din palmierii imensi din apropiere. Orele trec si parca ne ingrijoram pentru baietii care nu mai apar. Suntem aproape de terminarea celei de-a doua colibe, cand ii vedem pe baieti. Vin incarcati. M. a reusit sa ascuta niste pietre, prin frecare, astfel incat bucatile tocite de roca taie mai rau ca lamele unui cutit. D. a facut niste sulite cu varfuri “periculoase”.
- Ma gandesc sa incerc sa pescuiesc cu ele. Cine stie, poate prind ceva.
Ziua trece repede. Ne e foame, insa ramane sa cautam hrana dimineata.

Aud voci. Ma trezesc speriata. Fetele inca dorm. Ies din coliba si ii vad pe baieti veseli.
- Azi manacam! spune D.
- Cum ti-e piciorul?
- Mai bine, multumesc. Nu mai simt disconfortul de ieri.
Fetele s-au trezit si ele. Le propun sa mergem sa cunoastem insula. Sunt de acord. O luam incet in fata, in desisul jungle. Am la mine unul din cutitele-piatra. Mi l-a incredintat M., pentru siguranta. Aerul e incantator si proaspat, vegetatia luxurianta ne fura ochii. Vedem papagali multicolori care zboara chiar deasupra capului nostrum, vedem cateva maimute sus de tot, in copaci, sau agatati de lianele groase… O luam la dreapta, pentru ca N. aude un susur… Ne apropiem extaziate:

Apropiindu-ne de plaja, simtim miros de… peste prajit!
- Nu se poate!
M. si D. au realizat imposibilul, au reusit sa prinda peste. Mancam pe saturate. Baietii au gasit si cativa cocotieri in partea de vest a insulei. Au scobit cateva nuci de cocos, si astfel am putut bea sucul si manca din miezul aromat. Ii povestesc lui M. despre cascada. Luam cele patru carcase de nuci si il conduc pe M. intr-acolo. Le umplem cu apa si ne reintoarcem, triumfatori.

A treia zi pe insula. N. a gasit lychee. Macar ne diversificam hrana. Avem suficiente crengi uscate pentru foc. Seara vantul sufla destul de tare, insa facem focul si nu-l simtim. Apusurile sunt incredibile: amestecul de rosu, oranj, auriu si albastru ne incanta la culme. In plus, imaginea discului solar care se scufunda in mare ne lasa fara cuvinte.
Sunt ingrijorata. Daca nu ne vor cauta? Daca nu ne vor gasi? Daca…?

A patra zi… Tocmai am mancat peste prajit pe piatra incinsa, cu garnitura de cocos rumenit. Ne pregateam sa mergem la cascada. Dintr-o data, D. incepe sa tipe.
- Vad in departare un punctulet care se misca!
Incremenim cu totii. Intr-adevar, puctuletul devine mai mare. E un vapor! Strigam si facem semne, gesticulam obsesiv. Nava impunatoare se apropie din ce in ce mai mult. Ne-a reperat! Nu trece mult timp si pe valuri apar 2 barci de salvare, conduse fiecare de 2 marinari. Suntem salvati… din paradisul pustiu.

Acest articol a fost scris pentru a douazeci si cincea etapa a concursului SuperBlog 2009 (etapa sponsorizata de Hostway), initiat de PCNews.

- Ding-dong!
Menajera se uita pe monitorul camerei de supraveghere. Era doar Y, una dintre cele trei asistentele bagarete ale “divei” pop.
- Buna C.
- Buna Y.
- Unde e starleta noastra?
- In studio, se pregateste de exercitii.
- Ah, exact!

Asistenta traversa holul lung, imbracat in marmura alba, si cobori la subsol. Muzica anilor ’80 razbatea dincolo de usa masiva, din sticla securizata. Cantareata era concentrata asupra unor exercitii de jogging, efectuate cu ajutorul noului Nintendo Wii Fit Plus.
- Hello, draga mea!
- Hello, Y! Nu vrei sa mi te alaturi?
- Aaaa… mai tarziu, poate! Am adus planificarea turneului… Organizatorii vor sa stie care sunt pretentiile tale.
- Care sunt pretentiile mele?! Pai nu au citit in contract?
- Eh, vor sa se asigure…
Ea, diva, murmura “Si pentru ce platesc atunci trei asistenti? Sa ma deranjeze cand au ei chef?!” Se opri pentru cateva minute, cat sa bea o inghititura de Evian. Isi sterse fruntea de sudoare cu un prosop din bumbac egiptean, si alesese sa faca surf virtual… Placa Nintendo i se parea incredibil de comoda pentru astfel de exercitii.

- Penthouse-ul trebuie sa stralu-ceasca de curatenie, m-ai inteles? Cu emfaza pe micul cuvintel fermecat… care o fi? “Stralu-ceasca”! Sa puna sclipici, nu ma intereseaza, eu cand intru in penthouse vreau sa sune un “cling” a curatenie, da?
Y. nota de zor.
- Prosoapele si halatul… neaparat din bumbac de calitate si matase naturala. Nu carpe ieftine – wow, ce val mare! – cum are Jessica Simpson!
- … nu carpe cum are Jessica Simpson… notat.

- Phew! Putina pauza acum.
Opri jocul, se sterse obsesiv cu prosopul, se improspata cu o picatura din propria-i marca de parfum si incepu sa-si butoneze BlackBerry-ul, apoi iPhone-ul si intr-un final, ambele simultan.
- Iar am aparut in US Magazine! Oh well, cat timp fotografiile ma flateaza, nu am niciun comentariu.

Se ridica brusc, puse in functiune Nintendo Wii Sports Resort. Y. o urmari cu atentie.
- Cat despre mancare…
- Doar stii, Y. draga mea, ca eu nu bag in mine toate prostiile alea injectate cu hormoni. Vreau piept de pui – pui ecologic – fiert, granola bars, paine din cereale integrale, orez expandat, miere, si multe fructe. Dar nu struguri…
- … pentru ca esti alergica.
- Suc de portocale – fara pulpa –, nectar de mere si ceai din fibre de cocos amestecate cu fibre de banana.

Cantareta lua controller-ul Nintendo Wii si executa miscari de tragere cu arcul. Trebuie… sa fiu… cea mai… buna… se incorda ea. Nu o voi mai lasa pe Jennifer Garner sa-mi sufle alt rol!
- Te gandesti sa te reapuci de actorie?
- Normal, de ce te miri? Sunt inzestrata cu o multime de talente. Bull’s eye! tipa ea catre monitor, extaziata. Nah, ce mai spui acum, Garner?

Dupa vreo 15 minute de exercitii, starleta se declara multumita. Y. dadu sa plece, cand ea o opri din drum.
- Si inca ceva… please, spune-i lui Jean-Paul Gaultier ca vreau costumele pentru turneu sa fie gata IERI!
- Notat, draga, notat.
Asistenta iesi pe holul cel rece si auzi cum diva tipa catre menajera:
- Nu strange niciun Wii! Mai incolo am programata sedinta de yoga, auzi?!

Mai multe despre consolele de joc Nintendo Wii Fit Plus, Wii Sports Resort si nenumaratele exercitii fizice si sporturi pe care le puteti practica/ exersa cu ajutorul lor, gasiti pe TNT Games.

Acest articol a fost scris pentru a douazeci si patra etapa a concursului SuperBlog

PS: Nu uitati ca si voi, cei care cititi articolele publicate in cadrul acestui concurs, puteti castiga un premiu de 50 de dolari, doar postand comentarii la articolele mele din cadrul SuperBlog 2009.

Dimineata devreme. Foarte devreme. Ies din lift, cu bratele pline de mape, dosare si alte documente, alergand inspre automatul de cafea.
- Cafea, cafea!
Pun maldarul din brate deasupra automatului, aleg espresso extra strong cu o lingurita de zahar brun, inserez monedele si astept, batand nervoasa din picior. In sfarsit, un ton infundat ma anunta ca licoarea e gata. Iau paharul, ma indrept grabita inspre birou, pun cafeaua pe masuta si… imi aduc aminte ca am uitat hartiile. Fug inspre hol, apuc teancul si cand ma intorc, ma ciocnesc cu colega… bineinteles ca hartiile si mapele se imprastie care incotro.
- Oh, nu!
- Imi cer scuze, nu voiam…
- Stai linistita, eu sunt de vina… Am de pregatit prezentarea aceea despre fuziune in 3 zile si nu-mi mai vad capul de lucru.

Colega ma ajuta sa imi pun in ordine documentele, si ma insoteste pana la birou.
- In plus, dupa sedinta, nici nu voi apuca sa ma relaxez, deoarece…
- Ne pregatim pentru dineul de la Predeal!
- Aoleu, apropo… eu nu am nimic nou in materie de imbracaminte si incaltaminte… nu ma pot prezenta la dineu cu ce exista acum in garderoba.
Imi consult agenda si remarc cu tristete ca nu mi-ar ajunge nici 25 de ore pe zi sa-mi termin treaba, daramite sa ies la cumparaturi.
- De ce nu incerci sa cumperi online? Mai strecori cate o pauza de 5 minute si iti alegi cateva haine noi. Eu iti recomand site-ul Tara Fashion, e de incredere. Uite, camasa aceasta care o port (“Superba!” imi spun in gand) e comandata tocmai de pe acel site. Cateva click-uri si gata! O grija in minus.
- Multumesc mult pentru recomandare, sa stii ca am sa arunc o privire… Altfel, nu stiu cum faceam hainele…
Ea paraseste biroul, zambind.

Orele trec, eu lucrez si parca nici nu ridic ochii din computer si din mapele aferente prezentarii proiectului de fuzionare. Cu mici pauze, reusesc sa comand de pe Tara Fashion mai mult decat mi-am propus. Mi-au fost de ajutor si parerile clientilor fideli, care au cumparat diverse de pe site si vin cu sfaturi de real folos pentru mine.
La sfarsitul unei zile lungi si agitate constat ca mi-am reinnoit garderoba cu: bluza tricot dungi, bluza cu broderie, fusta lunga cu volanase, colier, rochie lunga jerse, sandale, pantaloni, palton si cizme.
Parasesc liftul multumita, si ma indrept catre iesire. Afara s-a lasat ceata si vantul pisca la obraji, iar eu abia astept sa primesc pachetul cu articolele comandate.

PS: Nu uitati ca si voi, cei care cititi articolele publicate in cadrul acestui concurs, puteti castiga un premiu de 50 de dolari, doar postand comentarii la articolele mele din cadrul SuperBlog 2009.

Dupa aventura de la Oslo, lucrurile s-au mai linistit. Imi ocupau timpul o gramada mare de dosare, antrenamentele, tragerile la tinta, testarea ultimelor gadget-uri, planificarea unei calatorii. Pana cand…
- Buna, ai terminat cu dosarele?
- Da… in sfarsit, am completat toate informatiile restante despre ultimele 8 misiuni.
-…?! Vino sa vezi ce cadouri ne-a facut The Boss!
Ma ridic, amortita, de la birou, si il urmez pe M. in hol, unde ne asteptau trei pachete bine sigilate.
- Se pare ca sunt noile laptop-uri ASUS K50, cele cu design termal special Ice Cool, astfel incat K50-ul ramane rece chiar si dupa ore de utilizare intensiva, intervine, bagaret ca intotdeauna, S.
Ma opresc… Simt cum ma cuprinde jalea:
- Oh, nu! Noi gadget-uri inseamna…
(Toti trei in cor:)
- Alta misiune!!!

Mi se instaleaza o oarecare tensiune mentala, insa nu stiu daca e din cauza adrenalinei sau a nervilor. Oftez, resemnata:
- Adio, vacanta de 2 saptamani in Mexic! Adio taco adevarati, tamales, chili con carne, agua de horchata! Adios Mexico City, Cichen-Itza…!
M. se intoarce care mine, cu telefonul pe speaker. E chiar seful:
- Team, aveti in fata o misiune dificila. Tocmai am aflat ca lucrurile se precipita. Strategia s-a schimbat. Trebuie sa fiti in Miami in zori.
- Great, macar acolo hablan espanol!

Parasim baza Langley in private jet-ul pus la dispozitie, parcurgand cu atentie fiecare detaliu al “Operatiunii Miami 3/3”. Noul ASUS e chiar atragator… suprafata exterioara cu tehnologia Infusion e deosebita si incorporeaza in mod natural ecranul LCD de 17.3”. Datorita chipsetului NVIDIA® GeForce® G102M, cu o capacitate de 512MB de memorie video dedicată necesară redării materialelor video cu rezoluţie 1080p HD, editării foto şi video, transcodării video, nu intampinam nicio problema in rularea planului de actiune: recuperarea codului de securitate pentru racheta RCKT2022.

Ajungem in Miami la rasaritul soarelui. Umiditatea din aer ne incomodeaza, insa ne vom obisnui. Ocupam locatia si ne impartim sarcinile. De data aceasta, M. si S. merg in teren, eu raman sa-i coordonez. Cu casca in urechi, cu ASUS K50 alaturi, desfasor harta tridimensionala pe monitor. E doar ora 10 si afara aerul e irespirabil. Sunt pozitionata pe o terasa luxoasa aflata pe acoperisul unui hotel de 3 etaje, la doar doua blocuri distante de zona z. Ma incalzesc cu repeziciune, transpir, insa K50 ramane la fel de cool ca in urma cu 5 ore.

Am reusit sa ma conectez la camerele de supraveghere. Difuzoare Altec Lansing cu sunet SRS surround transmit un sunet curat ca lacrima. Una dintre menajerele din vila inamicului X vorbeste la telefon. “El senor esta descansando en su cuarto… Hasta luego.”
- Aveti OK. X e in in camera, menajera spune ca se odihneste.

Agentii se acopera unul pe altul, intrand in vila dinspre piscina, cand observ ca dinspre aripa de sud se indreapta catre ei trei bodyguards inarmati, si inca doi ce ies la intrarea principala. Am cateva secunde, poate un minut, sa concept un alt plan. “Gandeste la rece, gandeste la rece” imi repet. Arunc o alta privire pe planurile cladirii si ceva care ar putea fi o usa imi sare in ochi.

- Team, inspre vest, repet, inspre vest catre gradina. Nu aveti timp, garzi inarmate, inspre vest, ACUM! Tip precipitata in microfon.
M. si S se retrag, ascunzandu-se dupa tufisurile dese din gradina. S. observa ca se poate ajunge din gradina in balconul camerei lui X.
- Plan nou. Putem recupera codul.

Cei doi urca pe o scara uitata de gradinar probabil, pana in blacon. Usa este deschisa. Intra cu grija in camera, care de fapt e un hol ce face legatura intre doua incaperi. In mijlocul holului, M. vede un tablou imens cu un camp de maci. In spatele acestuia se afla un seif.

- Obiectiv reperat. S-ar putea sa gasim codul in seif.
- Actionati cu grija. Nu uitati, fara varsare de sange, decat ca ultim resort!
Cu ajutorul unui mic dispozitiv, M. deschide seiful, in timp de S. sta alert.
- Cod recuperat. Repet, cod recuperat. Hai s-o stergem!
Agentii coboara pe aceeasi scara, in liniste. 20 de minute dupa, ne intalnim pe terasa.
- Good job, team!

Strangem toata aparatura. Sunt multumita de ASUS – ne-a fost de mare ajutor si de data aceasta. Imi place noua tehnologie ASUS Super Hybrid Engine (SHE), care include aplicatia Power4 Gear Hybrid, si care a marit considerabil autonomia laptopului si performantele acestuia.