CharmBracelet

Raport temă 7: „Cum percepi Republica Gamerilor ASUS? Scrie un articol despre o placă de bază şi o placă video din seria ASUS ROG (Republic Of Gamers) care ar forma împreună arsenalul ideal al unui jucător înfocat. Identificaţi produsele prin link către site-ul asus.com.”

GOING ROG(UE)

Frigul şi ploaia din Belfast îl obligaseră cumva pe A. să rămână izolat în cameră. Plătise pentru o săptămână, şi deja regreta alegerea neispirată. Jos era un bar unde localnicii petreceau până târziu, în noapte, în pur stil irlandez. Oftă resemnat, făcând de câteva ori înconjurul camerei. Avea timp berechet de un joc serios, tocmai cum îi plăcea. Scoase din geantă un laptop ASUS, modificat după preferinţe… În fond, era unul dintre cei mai noi membri ai Republic of Gamers ASUS (ROG), trebuia să se ridice la înălţimea celorlalţi jucatori.

În urmă cu câteva zile îşi cumpărase placa de bază Rampage III GENE, cu chipset-ul Intel X58, ce suportă procesoarele cu şase nuclee Intel i7-980X şi încorporează tehnologiile USB 3.0 şi SATA 6Gb/s. Având la dispoziţie cele mai rapide soluţii pentru transferul datelor, A. trimise un filmuleţ de teasing pentru partenerii săi de joc. Va fi concentrat şi pregătit de victorie, hotărât să realizeze unul dintre cele mai mari scoruri. Caracteristicile Supreme FX X-Fi 2 ale plăcii de bază suportau EAX 5.0 cu efecte excelente asupra sunetului surround, creând un mediu 3D în care nuanţele erau răspândite uniform.

Se pregăti de joc, dar avea nevoie de „culoare” locală, aşa că îşi comandă o Irish Coffee, rugând barmanul să nu se zgârcească la ingredientul magic din licoare. Coborî repede după băutură şi urcă la fel de iute, ferindu-se oarecum de a nu fi îmbiat la a petrece alături de oamenii voioşi din pub. Ajuns în cameră, gustă din cafea, după care tuşi, şocat. Era mai „tare” decât se aşteptase, dar îi alunecase plăcut pe gât. Mai luă o înghiţitură, şi verifică conexiunea la Internet. Interfaţa LAN Intel Gigabit permitea accelerarea conexiunii de câte ori aceasta era posibilă, garantând performanţa şi reducând drastic încărcarea procesorului. Era mulţumit că putea descărca în plan secund fişierele importante pe care începuse să i le trimită un amic, fără să afecteze rularea jocurilor online…

Telefonul sună strident, întrerupându-i lucrul aproape cu obrăznicie. Ridică receptorul, întrebându-se cine s-o fi aflând la celălalt capăt al firului.
- Alo?
- Am nevoie de ajutorul tău. Te rog!
- Cu cine vorbesc?
- Te rog… în 10 minute, la colţul stăzii, lângă brutărie.
Se auzi un declic. Puse receptorul în furcă, nedumerit. În vocea feminină distinsese teamă, precauţie, disperare.

În stradă, mirosul pâinii proaspete îi ghidă paşii către brutărie. Acolo îl aştepta o tânără. Îl trase înăuntru şi-l duse în depozit, trecând precipitată pe lângă cuptoarele aburinde… Închise uşa şi dintr-un dulap vechi scoase un geamantan uriaş. Era plin cu armament. Pistoale, grenade, cartuşe, lunetă, amortizor şi alte accesorii asemănătoare.
- Ştiu cine eşti şi stiu că numai tu mă poţi ajuta. Am primit datele de contact de la Z.
Z. era cel mai bun prieten al său, un irlandez adevărat, dar şi unul dintre cei mai buni agenţi ai MI6. Se miră totuşi că nu-l avertizase înainte despre ciudatele evenimente ce se desfăşurau în faţa lui.
- Pentru confirmare! zise fata, întinzându-i un telefon.
A. vorbi câteva clipe cu Z., care-i schiţă detaliile importante. Apoi se întoarse către ea, avertizând-o:
- Bănuiesc că nu vei spune în stânga şi în dreapta că sunt agent secret!
A. îi dezvălui că datorită unei greşeli din trecut, agenţia lui a încheiat un acord cu MI6, prin care ambele îi interziceau să se folosească de poziţia sa de agent secret, dar şi să utilizeze arme de foc pe teritoriul Irlandei. Trebuiau să acţioneze „rogue”, adică (la limita) ilegal(ităţii).

Ea îi promise, apoi îi povesti că i-a fost răpită familia de către un grup misterios, datorită faptului că tatăl ei, poliţist, înainte de a muri la datorie, ascunse anumite documente în anii 80, pentru a nu-şi compromite unii dintre colegi, iar acum acest grup doreşte accesul la informaţiile cuprinse în documentele respective. Tânăra reuşise să scape de răpitori, însă era în foarte mare pericol, deoarece cheia unui seif sau sertar se afla în posesia ei şi se temea că era tocmai potrivită încuietorii unde se găseau documentele.

A. puse cap la cap datele. Fiindcă aveau nevoie urgentă de o maşină, „împumutară” la întâmplare una puternică, şi porniră către locurile unde tatăl ei ar fi putut ascunde acele dosare. Nu după multă vreme, îşi dădu seama că erau urmăriţi. Apăsă pedala de acceleraţie şi viră la dreapta, căutând cea mai apropiată ieşire din oraş. Maşina trepidă când ajunseseră pe şoseaua şerpuitoare, înconjurată de vegetaţia multicoloră a toamnei. Uitându-se în oglinda retrovizoare, văzu că nu scăpaseră de „coadă”. Străin cu oraşul, cuplă GPS-ul şi ascultă cu atenţie îndrumările fetei. La 2 kilometri în faţă se afla un depozit părăsit, unde se puteau refugia până vor cere ajutorul lui Z. Acceleră din nou, la maximum, formându-şi un avans de 4-5 minute faţă de maşina din spate. Opriră în spatele depozitului, A. luă grabnic geanta cu arme şi intrară pe o uşă neîncuiată… Era întuneric. A. desfăcu geanta şi montă pistolul cu lunetă, iar ei îi dădu unul simplu, pentru protecţie. Tânăra luă arma, sperând să nu fie nevoită să tragă.

Urcară pe nişte scări mâncate de rugină. Podelele scârţâiră, dându-le de gol poziţia. Dintr-o dată, o rafală de gloanţe se îndreptă asupra lor. A. îşi simţi respiraţia din ce în ce mai greoaie, şi îşi dădu seama că urmăritorii aruncaseră grenade cu gaz. O prinse pe fată de mână şi reuşi să o tragă un nivel mai sus, lângă o fereastră. Sparse sticla şi inhalară amândoi câteva guri de aer proaspăt. Trimise precipitat coordonatele locului unde se aflau către Z.

Auzi paşii inamicilor, care reuşiseră să urce pe schele… O lumină puternică aproape îl orbi – era lanterna unuia dintre ei. Reuşi să evite gloanţele, trăgându-se din ce în ce mai în spate, lângă tânăra care se ghemuise, la podea. Scoase o grenadă, îi smulse cuiul şi o aruncă în direcţia sud. Explozia nu fusese atât de mare precum se aşteptase, dar rănise urmăritorii.

Auzi în depărtare sunetul din ce în ce mai agresiv al unui elicopter. Era Z., care veni în salvarea lor. Reuşiră să iasă pe fereastra spartă adineauri, până pe acoperişul celui de-al treilea nivel al depozitului…

Câştigase prima misiune, fără prea mari eforturi. Într-adevăr, realizase cel mai mare scor de până atunci. Camera era cufundată într-o lumină roşiatică. Aruncă o privire pe geam; era primul apus de soare pe care îl prinsese în Belfast. Minunat! Opri jocul şi intră pe forumul ROG. Credită succesul lui plăcii video ARES de la ASUS, ce dispunea de două nuclee Radeon HD5870 tactate la 850MHz. Acestea erau optimizate să lucreze în tandem pentru a oferi o performanţă cu 32% mai mare comparativ cu placa de referinţă, permiţând rularea celor mai solicitante aplicaţii grafice. Placa era cât se poate de silenţioasă, datorită sincronizării paletelor ventilatorului şi a echilibrării perfecte a rotorului pentru eliminarea vibraţiilor. Se bucurase de o experienţă de joc incredibilă, fără să se îngrijoreze de vreun zgomot care ar putea să îi distragă atenţia.

De altfel, fusese atât de captivat de joc, încât nici măcar nu auzise larma îngrozitoare de la bar. „She is handsome, she is pretty/ She is the belle of Belfast city,/ She is courting, one two three/ Please won’t you tell me who is she?”, cântau în cor irlandezii. Cuprins de euforie, decise să se alăture petrecăreţilor. În fond, merita o recompensă pentru efortul depus în joc!

Acest articol a fost scris pentru a şaptea etapă a concursului BLOGWARS. Mai multe detalii, aici. Lexa over and out.

Mă ataşez de lucruri şi nu obişnuiesc să le schimb prea des. În ciuda faptului că mă consider aproape o „technology geek” (adică prefer să răsfoiesc cataloage cu gadgeturi *şi papetărie-birotică* decât cataloage cu cosmetice, haine and all girly stuff) şi sunt atrasă instantaneu de luciul unei carcase de notebook, nu de luciul unui ruj de buze, cum mulţi vă închipuiţi, ţin la micile mele accesorii din secolul XXI.

Primul meu telefon mobil a fost achiziţionat în 2004, imediat după ce am terminat liceul. E (pentru că îl mai deţin) un Sagem Myx1 – clasic, alb-negru. Al doilea telefon l-am luat în 2006 – un Sony Ericsson Z520i, frumos, deştept şi cu clapetă – şi m-a ţinut exact până astăzi, 26 septembrie 2010. Pot să îl declar oficial mort, „inutilizabil”, „adunător de praf” etc. pentru că nu îmi mai afişează decât o lumină puternică pe ambele ecrane – interior şi exterior. Recunosc că mobilul făcea de multă vreme figuri (nu se încărca 100%, se închidea brusc etc.), dar nu mă aşteptam să mă lase atât de… definitiv.

Pot fi sunată, însă nu pot să apelez pe nimeni din agendă, decât dacă formez numerele lor fizic, tastă cu tastă, deoarece ecranul alb (lumina albă atât de prezentă în clipele de trecere în viaţa de apoi) nu imi dă posibilitatea de a naviga prin meniu. De primit/ trimis mesaje nici nu mai poate fi vorba!!! Nu-mi rămâne decât să sper că vechiul meu Sagem va rezista până când posesoarea cartelei cu numărul 074X XXX XXX (adică eu) va avea mijloacele – foarte departe în timp – să cumpere un telefon nou (cu wi-fi şi alte lucruri interesante, pentru ca să-mi pot verifica blogul, paginile de Facebook şi Twitter oricând şi oriunde mi se oferă ocazia).

Pentru că nu doresc să îmi schimb abonamentul, şi implicit, numărul de telefon (pe care îl am de la achiziţionarea Z520i-ului), va trebui să-i mut căsuţa într-un gadget provizoriu, „old-school”, dar de care nu m-am îndurat să mă despart.

Raport temă 6: Scrie un articol despre primul produs ASUS care te-a impresionat cu adevărat. Ce l-a făcut special în ochii tăi?

ACCESORIUL IDEAL ÎN 2010 – ASUS K50IN

A sosit! Aşteptasem nerăbdătoare curierul, uitându-mă la ceas din 15 în 15 minute. Ţin minte că am desfăcut cutia încet, paradoxal stării mele din acel moment. Într-un final, am zărit carcasa lucioasă, cu motive de domino a notebook-ului ASUS K50IN; atunci îmi părea fragilă… Am rămas recunoscătoare tehnologiei Infusion, care îi conferă rezistenţă suprafeţei exterioare, protejând-o de zgârieturi.

 Au trecut săptămâni şi luni de când ASUS K50IN a poposit în casa mea. L-am testat în fel şi chip. A fost cu mine la două cafenele în aceeaşi zi, în timp ce lucram pentru un proiect alături de colegele mele de la curs. Bateria Li-ion cu 6 celule a ţinut mai bine de 5 ore, nu a trebuit să-mi fac griji că se va descărca; m-am concentrat asupra tabelelor şi datelor din documentaţia cursului. Apoi am salvat toată munca noastră pe trei stick-uri de memorie şi un card SD!  Noroc cu cele 4 sloturi USB şi cu cititorul de carduri 3 în 1! L-am dus la prezentarea finală a proiectului… e drept că evaluatorii au zâmbit cu îngăduinţă când am deblocat laptopul, dotat cu Kensington lock, dar şi când am tastat cele 2 parole – parola Bios şi parola HDD –, eu fiind „puţin” paranoică în a-mi proteja datele de ochii iscoditori ai persoanelor din jur.

Acasă am profitat şi profit din plin şi acum (neavând un job per se, de 8 ore/ zi) de ecranul HD de 15.6 inch, iluminat cu LED-uri (deci, care necesită un consum redus de energie) pentru a urmări serialele preferate, vreo 10 la număr, redate în culori clare şi vibrante. Hardul de 320 GB e extrem de încăpător în a stoca show-urile TV şi filmele pe care le vizionez des. Datorită tehnologiei termale speciale Ice Cool, laptopul rămâne rece chiar şi după multe ore de utilizare, ceea ce mă bucură pentru că nu îmi creează disconfortul termic atât de prezent la alte laptopuri.

Ador să lucrez în programele de editare grafică, iar acestea cer o placă video performantă; ASUS nu se dezice nici de această dată: NVIDIA® GeForce® G102M, cu 512MB VRAM. De altfel, placa de bază Intel® Core™2 Duo Procesor şi placa video sunt responsabile pentru plăcerea cu care mă joc Formula 1 – game-ul rulează fin şi fără probleme. Datorită difuzoarelor Altec Lansing cu sunet SRS surround, îmi imaginez că sunt pe circuitele de la Monaco sau A1 Ring şi tocmai trece Alsonso pe lângă mine, fluierând a victorie… Iar eu, cu monopostul mai mult în decor decât pe pistă, îmi jur că data următoare voi fi pe podium, fericită că l-am depăşit, în sfârşit, în clasament!

Sunt obişnuită să fac multitasking: când particip la o conferinţă audio-video cu prietenii mei (ASUS dispune de un webcam de 1.3 MP şi de jack-uri pentru microfon şi căşti), navighez şi pe Internet în căutarea unor informaţii de interes; bloggeriţa din mine postează articole pe site-ul personal, încarcă video-clipuri şi poze de pe CD-uri şi DVD-uri, datorită unităţii optice incluse, vizitează frecvent paginile de Twitter şi Facebook în pub-urile cu hotspot, doar prin deschiderea butonului pentru Wireless.

Am ştiut de prima dată care va fi pentru mine trăsătura cea mai importantă a laptopului pe care îl doresc: mobilitatea. Consider că ASUS K50IN este definit prin mobilitate – fiind un notebook uşor (2,6 kg) –, ergonomie şi fiabilitate – datorită designului şi tehnologiilor multimedia încorporate.

Acest articol a fost scris pentru a şasea etapă a concursului BLOGWARS. Mai multe detalii, aici. Lexa over and out.

Raport temă 5: Nu este suficient să priveşti o înşiruire de imagini fotorealistice ce rulează fin pe un monitor oarecare, câteodată vrei să simţi jocul altfel, fără să fii deranjat de zgomotele din exterior, de privirile indiscrete sau de lumina puternică ce îţi pătrunde în cameră . Universul 3D este mai profund, suprafaţa plată a monitorului capată o nouă dimensiune ce te transpune mai uşor printre personaje. Eşti prezent acolo deşi ştii că faci parte dintr-o altă lume, o lume ce nu se mai mulţumește cu puţin, o lume ce îşi doreşte tehnologie de ultimă generaţie.

Monitorul ASUS VG236H are o serie de caracteristici venite parcă din viitor. Alături de laptop-ul G51J, noile echipamente ASUS îţi oferă o nouă dimensiune de care să te bucuri.

Misiunea ta este să ne povesteşti despre modul în care echipamentele 3D de la ASUS îţi schimbă modul în care interacţionezi cu universul multimedia.

3D – WHO WATCHES THE WATCHERS? 

… Închid telefonul. Privesc în jur: birourile Agenţiei – goale. Toţi sunt încă la briefing. Mă gândesc că nu are rost să intru iar în sala de şedinţe. Am fost informată despre ceea ce va trebui să fac în următoarele ore. E atât de linişte în jur! Mă concentrez câteva minute asupra dosarului misiunii. Încep să mă plictisesc. Atenţia îmi e atrasă de monitorul ASUS VG236H, aflat pe masa de lucru a colegului de la IT. Este un monitor ce redă fidel imaginile în 3D. Cu HDMI incorporat şi cu refresh rate-ul de 120Hz de cadre pe secundă, e ideal pentru jocuri in 3D. Ştiu din minte specificaţiile, pentru că D., cel mai bun IT specialist al nostru, mi-a vorbit despre el zile întregi.

Mă uit în stânga, mă uit în dreapta. Nimeni. Ce ar fi dacă… ? Mă aşez pe scaun şi îmi ajustez înălţimea monitorului şi poziţia acestuia, înclinându-l uşor în spate. Aleg din cele cinci moduri cel video (Scenery, Theather, Game, Night View, Standard) modul pentru un joc. Intru în programe şi mă hătărăsc asupra unui un game… sunt nerăbdătoare să îl testez, măcar pentru 2-3 minute. Îmi pun ochelarii NVIDIA® 3D Vision™ şi apăs play… Dintr-o dată mă trezesc asaltată de avioane de luptă şi elicoptere care vor să mă doboare. Mă smucesc, mă rotesc, dau drumul unor… rachete? Sunt atacată de mici bombardiere! E incredibila tehnologia Color Shine, claritatea imaginii şi culorile vibrate mă poartă în universul virtual al supravieţuirii cu orice preţ!

„Hai, explodează! Nu te mai ţine după mine! Ataaaaaac!!!” Cred ca m-am exteriorizat cam tare, pentru că dintr-o dată sunt conştientă că cineva şuşoteşte lângă mine… Opresc jocul. Câteva perechi de ochi care mă urmăresc, amuzante… S-a terminat briefingul! Roşesc şi mă ridic, netezindu-mi mânecile sacolului. Şeful se apropie şi, pe jumătate amuzat, îmi pune pe birou un laptop. „Ai exact o oră să studiezi detaliile planului de intervenţie! Vei fi însoţită de N., R. şi A. De fapt, tu îi vei ghida din maşină.”

Sunt puţin îmbufnată că nu voi face muncă de teren. Deschid fişierul cu planul misiunii şi încerc să înmagazinez cât de multe informaţii. Drumul până la locul misiunii durează 4 ore. Stau în spate, într-o dubă neagră, cu geamuri fumurii. Notebookul primit de la Şeful este un ASUS G51JX 3D. Avem nevoie de această tehnologie pentru a ghida în mod corespunzător agenţii de teren, ferindu-i de multitudinea de pericole la care sunt expuşi în fiecare clipă. Laptopul din faţa mea este primul din lume cu tehnologia NVIDIA® 3D Vision, deci capabil să reproducă efectele tridimensionale realiste. De data aceasta nu-l voi folosi în a rula jocuri sau materiale video de înaltă calitate. D., IT-istul nostru, a conceput un program special, în 3D, cu viziune prin satelit şi în infra-roşu, care permite, prin intermediul unei camere video minuscule, să redea cu acurateţe zonele de relief pe o rază de zeci de kilometri, planurile unei clădiri, precum şi persoanele care se mişcă în interiorul clădirii respective.

Ajungem la destinaţie. Şoferul parchează într-un loc ferit. Agenţii, echipaţi din cap până în picioare, îşi verifică toate transmiţătoarele. Se furişează în clădire… Între timp, programul special scanează persoane ostile. Cu ochelarii speciali on, comut pe camera lui A. Placa video NVIDIA® GeForce® GTX 260M (cu 1GB de memorie video DDR3) îmi oferă o claritate extraordinară a schematicii edificiului. „Atenţie A., scopul nostru este să plantăm microfoane în fiecare încăpere! Încearcă să nu faci prea mult zgomot!” Nici nu apuc să termin fraza, când programul mă avertizează! Comut pe imaginile primite de la N. Obsev că vin către mine 2 siluete înarmate. După o estimare rapidă a situaţiei, îi spun lui N. să se ascundă după una din coloanele in stil roman de la etajul superior. Un sunet clar, al paşilor cu ecou pe marmura rece, dovedeşte că persoane ostile se apropie. Tehnologiile audio EAX şi CMSS, difuzoarele Altec Lansing® ale notebookului sunt salvarea noastră în acest moment.

R. are probleme. A fost reperat de unul dintre oamenii de pază. Mă simt stăpână şi acţionez cu rapiditate. Cel mai nou procesor Intel® Core™ i7 are patru core-uri dedicate, în tandem cu sistemul de operare şi cu aplicaţiile, pentru obţinerea unor performanţe de vârf. Fac multitasking, reuşind să introduc în timp record codul pentru schimbarea poziţiei satelitului. În câteva minute, bruiez orice mijloc de comunicare, pentru a le da posibilitatea agenţilor să planteze microfanele rămase şi să iasă din clădire. Comut din nou pe una dintre camerele video. GPU-ul şi ecranul 3D cu rată de refresh de 120Hz redau fiecare scenă de două ori, transmiţând până la 60 de cadre către fiecare ochi în parte, alternativ, totalizând până la 120 de cadre pe secundă. Simt că sunt în mijlocul acţiunii! Pentru a ne acoperi, N. sustrage un cip cu informaţii importante pentru inamici, dar nu şi pentru noi. Apoi lasă un mesaj codat pe unul dintre computere, cerând o răcumpărare uriaşă.

Cu staţiile încă bruiate, nu reuşesc să comunic cu ei. Programul 3D este singura modalitate de a ma asigura de succesul misiunii. După câteva minute, lucrurile se precipită. Agenţii mei sunt înconjuraţi de ostili. Ce se întâmplă? A căzut bruiajul!!! Aproape că simt lângă mine siluetele ameninţătoare… Îşi scot pistoalele… Scanez armamentul din dotarea ostililor şi găsesc planul de scăpare. Îi comunic lui R. ce să facă, el fiind ţinta ideală pentru distragere. N şi A. reuşesc să imobilizeze unul dintre oameni şi să îi smulgă grenadele de fum, pe care aruncă în urma lor. Nu trece mult şi văd cum se apropie de maşină. Rămân ancorată în program, deşi maşina porneşte. Trebuie să mă asigur că nu vor descoperi microfoanele. Satelitul mă ajută să-mi îndeplinesc task-ul.

Îndepărtez ochelarii şi închid laptopul cu un gest aproape tandru. Niciodată nu am fost mai mulţumită de tehnologia 3D! Jocul cu elicopterele a fost virtual, dar acum ne-am aflat într-un pericol real, din care am reuşit să scăpăm intacţi şi să ducem la bun sfârşit planul de acţiune. De acum va începe supravegherea… şi partea a II-a a misiunii.

Acest articol a fost scris pentru a cincea etapă a concursului BLOGWARS. Mai multe detalii, aici. Lexa over and out.

Tik-Tok de la Ke$ha şi Fireflies de la Owl City se numără printre melodiile mele preferate din ultima vreme. Însă oricât de mult mi-ar plăcea, trebuie să recunosc că şi parodiile acestora mă încântă la fel de tare, fără a pune la suflet faptul că cineva ia în derâdere piesele pe care le ascult!

Vă las în compania melodiilor amintite, dar şi a celor care au ştiut să facă „haz de necaz” cu o doză de nebunie creativă!

Tik-Tok, Ke$ha (Original)

Sing-Talk, College Humor (Parodie)

Raport temă 4: După cum am tot subliniat în BLOGWARS, tehnologia este completă şi pe deplin apreciată dacă are suportul designului pe măsură, cu forme cursive şi elaborate. De la aspectul agresiv al avioanelor de vânătoare până la imaginea telefoanelor mobile care spun ceva despre posesorul lor, oamenii au început să pună accentul pe imagine şi să ţeasă poveşti în jurul obiectelor de care se folosesc zilnic.

ASUS nu face excepţie de la această regulă, design-ul produselor sale fiind remarcat de ochiul antrenat al multor specialişti din presă şi nu numai.

Descrie într-un articol senzaţia pe care ţi-o inspiră design-ul seriei de monitoare Designo MS şi modul în care acestea reuşesc să-ţi bucure privirea zi de zi.

ASUS DESIGNO MS – MEREU INOVATOR, MEREU ECOLOGIC

Zorii zilei. Zgomotul picurilor m-a trezit mai devreme decât în mod obişnuit. Somnoroasă, şi totuşi optimistă, după o oră de trebăluit prin casă pornesc spre serviciu, cu planşele în servietă, înfruntând vremea de afară: plouă necontenit, deşi e abia început de septembrie.

Intru în birou şi primul lucru pe care îl fac e să mă îndrept înspre noul meu monitor ASUS LED Designo MS, care îmi încântă mereu privirea cu strălucirea sa de culoarea safirului albastru. Aşez planşele cu schiţe în creion pe masă, în faţa monitorului, pornesc computerul, iar apoi fug pe hol – la automatul de cafea – şi îmi iau o porţie dublă, aburindă, de espresso. Mă aşez comod în scaun; îmi fac „planul de bătaie”. În două săptămâni trebuie să termin grafica primelor episoade din ultima serie a desenului animat Captain Planet, care împlineşte zilele acestea 20 de ani de la lansare.

Printr-o coincidenţă fericită, sunt implicată într-un proiect despre importanţa protejării planetei lucrând la unul dintre cele mai ecologice produse ASUS, monitorul LED Designo, care nu are mercur în componenţă, deci reduce consumul de energie electrică cu până la 45%, economisind 37,2 kWh şi diminuând emisiile anuale de CO2 cu 26,6 kg.

Prin tehnologia exclusivă ASUS Smart Contrast Ratio, care permite monitorului să ofere un contrast de 10.000.000:1, reuşesc să fiu atentă la detalii minuscule, cum sunt liniile fine de pe faţa personajelor sau diferenţele de nuanţă în gama de culori folosită pentru a reda oceanul şi plaja, dar şi un peisajul deşertic, care de altfel, va constitui primul cadru al noii serii animate.

Iau o scurtă pauză de prânz, timp în care schimb câteva impresii cu colegii, la bufet, despre proiectul ecologic de anvergură pe care îl are firma noastră… Toţi am fost fani Captain Planet în copilărie şi ne încântă perspectiva de a ajuta la popularizarea unui serial educativ în rândul generaţiei actuale de tineri. În fond, puterea se află în mâinle noastre!

Mă reîntorc la birou şi continui munca, cu ochii în schiţele orientative şi apoi atentă la ceea ce desenez la computer. Ecranul cu iluminare cu LED-uri îmi oferă o imagine stabilă, reducând oboseala ochilor chiar şi după perioade mari de utilizare.

Afară s-a înserat complet. Mi-am propus să stau şi după program, pentru a fi sigură că obţin rezultatele scontate pe partea de grafică, dar şi pe cea de animaţie. Monitorul subţire, cu muchia de numai 16,5 mm, are un design-ul unic al suportului: în formă de inel, este dotat cu tehnologia ASUS Ergo-Fit. Ajustez înclinaţia acestuia cu un singur deget, asigurând o poziţie optimă pentru ceea ce urmează să fac. Sting toate luminile din birou şi mă bucur din plin de Tehnologia ASUS Splendid™ Video Intelligence, care  se mulează pe necesitatea mea de a regla luminozitatea pentru profilul noapte. Compatibilitatea Full HD (1920×1080), conectivitatea HDMI şi timpul de răspuns de numai 2ms (GTG) asigură redarea fluentă a imaginilor animate, ce curg pe ecran. În curând, vor avea fundal muzical şi voce, prin intermediul unor actori de excepţie.

Închid computerul, mulţumită de ceea ce am vizualizat pe monitor. Pornesc spre casă, oprindu-mă doar la colţul străzii, pentru a-mi deschide umbrela. Cade o ploaie mocănească, deşi e abia prima săptămână a lunii septembrie.

Acest articol a fost scris pentru a patra etapă a concursului BLOGWARS. Mai multe detalii, aici. Lexa over and out.

În curând se va deschide primul Mall în minunata urbe Baia Mare. O dată cu inaugurarea Mall-ului Gold Plaza, băimărenii dornici de a vedea un film la standardele contemporane (se înţelege, cel puţin tehnologie 3D), se vor buluci la Cinema City pentru a experimenta un Piranha 3D (peliculă de categorie inferioară, însă dacă e în 3D, vinde) sau cine ştie, un Sex and the City 3(D), probabil prin 2012…

Dar undeva, într-o altă parte a oraşului cândva numit Rivulus Dominarum (Râul Doamnelor), o clădire cunoscută drept „Cinematograful Dacia” rămâne sub semnul întrebării. Chiar şi acum, puţin sunt cei care îi trec pragul, pentru a viziona un film sub pragul calitativ normal, din cauza lipsei unei tehnologii adecvate. E ca şi cum cinematograful ar fi un fel de clădire-miraj… E în Baia Mare, în mijlocul nostru, dar nu ne aparţine. Nu ştiu când şi cât s-a investit în „Dacia” ultima dată, însă e clar că nu-i va putea face faţă noului complex de cinematografe. Umblă zvonul cum că proprietarul clădirii, Regia Autonomă România Film – companie de stat – se află în insolvenţă. Deci… nimic nu intră şi nimic nu iese din „Cinema Dacia”. Din cauza unui management defectuos (la nivel naţional, dar şi regional), clădirea cinematografului se află aproape în paragină. Oare câţi dintre locuitorii Băii Mari, aducându-şi aminte de copilărie, nu suspină după vremurile când sala de la „Dacia” era arhiplină?

Dincolo de chestiunile juridice (clădirea e revendicată atât de România Film, care e în imposibilitate de a aduce investiţii/ investitori, cât şi de Consiliul Judeţean şi Consiliul Municipal Baia Mare, ambele dorind să facă din sala de cinema o sală de spectacole), eu propun o reprofilare… tot pe filme. Cu planul gândit pe îndelete, renovând sala şi aducând tehnologie nouă, „Cinematograful Dacia” ar redeveni profitabil prin difuzarea filmelor vechi (clasice, retro, oldies) româneşti şi străine. Îmaginaţi-vă, dragi băimăreni de toate vârstele, că urmăriţi O scrisoare pierdută, Casablanca ori Sandokan, alături de un popcorn bun şi o sticlă de soda-pop, sau, de ce nu, alături de o pungă de castane prăjite şi un pahar de must.

Aştept şi alte idei, propuneri. Cinema? Sală de spectacole? Bistro franţuzesc? Pistă interioară pentru roller-skating? Haideţi sa arătăm că ne pasă de oraşul nostru şi nu concepem ca „Dacia” să se transforme într-un alt edificiu-ruină, căruia nimeni nu-i poartă de grijă! Vrem să se rezolve situaţia juridică, pentru ca „Cinematograful Dacia” să redevină al Băii Mari!

(Poză via)

Da, a sosit acea perioadă a anului! Începe SuperBlog 2010! Mi-a lipsit: era doza mea zilnică de adrenalină. Mă înscriu oficial în concurs, unde voi regăsi prietenii de acum un an, de acum doi ani… şi cine ştie, probabil că şi de data aceasta voi descoperi o mulţime bloguri interesante, de bloggări pasionaţi. Nu e nimic mai frumos decât o luptă a ideilor, dusă prin intermediul cuvintelor, făcând trecerea de la abstract la concret.

Urmează două luni de foc (perioada 1 octombrie-1 decembrie). Să înceapă jocurile!

Raport a treia temă: Trăim într-o eră a consumului. Succesul se măsoară în proprietăţi şi bunuri, munţi de gunoaie şi consum energetic cât mai mare.

ASUS consideră însă că viitorul trebuie să arate altfel. De la tehnicile de fabricaţie moderne ce elimină zeci de materiale nocive din produsele sale, mult dincolo de reglementările în vigoare, trecând prin selecţionarea atentă a furnizorilor ce respectă cele mai stricte norme ecologice şi ajungând în final la produse ce utilizează energia electrică în cel mai eficient mod cu putinţă, ASUS vine în întâmpinarea noastră. Încununarea acestui efort este laptopul ASUS U Bamboo, un laptop îmbrăcat în lemn de bambus.

Scrieţi un articol despre laptopul din bambus, ASUS U Bamboo – U53F, evidenţiind ce tehnologii sau caracteristici ale sale vă pot ajuta să fiţi ecologişti.

QUANTUM LEAP

Vara anului 1956

Undeva, într-un studio de radio, disk jokey-ul tocmai îşi începea programul de seară. Căldura degajată de imensele aparate necesare transmisiunii radio făcea aproape irespirabilă atmosfera din încăpere. Încercând să nu se împiedice în păienjenişul de cabluri electrice, îşi aşeză cu zgomot cana de cafea neagră pe masă, se apropie de microfon, reglă intensitatea sunetului şi deschise transmisiunea. Citi timp 10 minute – cu voce calmă – cele mai importante ştiri ale zilei, având o gramădă de ziare în partea dreaptă a pupitrului, în timp ce partea stângă era împovărată de hârtii pe care disk jokey-ul îşi notase câteva subiecte interesante, pentru a le împărtăşi ascultătorilor.

Pick-up-ul reda un blues din deceniul trecut. Ritmurile line ale melodiei reverberau în fiecare casă aflată pe o întindere de 35 de kilometri… mamele spălau vasele după cină, taţii îşi dădeau cu cremă pantofii pentru ziua următoare, iar copiii citeau cu nesaţ aventurile supereroilor din romanele grafice atât de populare.

Piesa era pe sfârşite când în studio intră în viteză un tânăr cu o geantă imensă în braţe. Revărsă pe jos ultimele noutăţi în materie de muzică – două duzini de discuri de vinil. Disk jokey-ul aduse un al doilea pick-up lângă pupitru, îl cuplă la staţia de transmisie şi făcu rapid o selecţie de 10 single-uri, pe care le aranjă în ordinea stabilită, iar restul le puse pe rafturile care adunaseră deja mii de astfel de bucăţele din plastic. Câteva apăsări de butoane, şi el se auzi din nou pe undele radio, de astă dată cu o voce gravă, modulată. Ritmuri sălbatice de rock’n’roll treziră din inerţie tinerii şi visătorii acelei generaţii…

Vara anului 2010

Pe o plajă, aproape de apa mării, tehnicienii făc ultimele pregătiri pentru transmisiunea radio live. S-au promis o mulţime de suprize, noutăţi şi muzică bună. Mixerul e în poziţie, microfonul la fel… pe pupitrul fragil în aparenţă (din sticlă şi împletituri din lemn exotic) se găseşte, în toată splendoarea sa, aparatul care îi va face transmisia mult mai uşoară DJ-ului: notebook-ul ASUS U Bamboo U53F. Plăcută la atingere, fără a „captura” amprente, carcasa din bambus a laptop-ului aminteşte de vremurile primordiale, de reîntoarcea la natură, la simplitate. Bambusul, având o nuanţă maro-fumurie, nu este tratat excesiv, permiţând ca în timp, lemnul să îşi schimbe culoare şi textura, întocmai ca vinul ce devine mai bun o dată cu trecerea anilor. DJ-ul îşi ocupă locul la pupitru şi îşi aranjează microfonul. Rămâne suprins de cât de uşor este laptopul ASUS Bamboo. Probabil că încă nu a aflat de stratul de aluminiu care îi sporeşte nota ecologică, aluminiul fiind un material reciclabil.

Înteriorul notebookului ascunde procesorul puternic Intel Core i5, 3GB de memorie RAM şi un hard disk de 500 GB, din care majoritatea spaţiului este ocupat de melodiile şi informaţiile în format electronic (adio vinil!, adio benzi nereciclabile!). Una dintre aceste melodii umple plaja cu acorduri latino… oamenii de pe plajă dansează pe ritmuri argentiniene. Vocea plăcută a DJ-ului întrerupe melodia anunţând un interviu live, prin videoconferinţă, cu cel mai ascultat star pop al momentului. Pe ecranul HD – cu diagonala de 15,6″, iluminat prin tehnologie LED, economisind astfel energie – apare chipul perfect al vedetei. Interviul durează nu mai mult de 20 de minute. În tot acest timp, DJ-ul face multitasking, primind un şir lung  de întrebări pentru star, via diverse reţele sociale.

Interviul se termină, iar la microfon se prezintă ştirile. DJ-ul profită de pauză şi copiază înregistrarea cu vedeta pop, cuplând un stick de memorie într-unul dintre porturile USB 3.0, transferând de zece ori mai rapid fişierele mari şi conţinutul multimedia. Îşi reia locul la microfon, trecând în revistă informaţii din diverse domenii, luate direct de pe Internet. A trecut deja o oră de la începerea transmisiunii din studioul de la malul mării şi bateria notebook-ului e la fel de încărcată. De altfel, consumul întregului sistem este optimizat cu ajutorul tehnologiei Super Hybrid Engine, care, pe lângă faptul că prelungeşte viaţa bateriei cu până la 10 ore şi jumătate, permite şi reducerea anuală a emisiuniilor de CO2 cu 12,3 kg per notebook. Se înserează… plaja întreagă râde la glumele DJ-ului şi votează prin progamele de mesaje instant ce melodii vor fi ascultate în următoarele ore…

Acest articol a fost scris pentru a treia etapă a concursului BLOGWARS. Mai multe detalii, aici. Lexa over and out.