CharmBracelet

„Enunţ probă: TAROM a anunţat în data de 23 septembrie 2010 lansarea primei campanii de imagine din istoria de mai bine de jumătate de secol a mărcii TAROM, ca parte a strategiei operatorului aerian român de a promova serviciile oferite consumatorilor săi, în contextul aderării la alianţa SkyTeam, precum şi noua filosofie şi valorile acestui brand românesc de tradiţie.

Scrie un post în care să explici mesajul principal al campaniei de imagine «Drumul ne formează, dar destinaţia ne defineşte.»”

„DRUMUL NE FORMEAZĂ, DAR DESTINAŢIA NE DEFINEŞTE”

Privită în ansamblu, întreaga noastră viaţă e o călătorie fizică, metafizică, spirituală. Când ne naştem, lumea noastră este mică: familia. Pe măsură ce creştem şi intrăm în etapa copilăriei active, lumea se deschide, încetul cu încetul, iar noi o descoperim ca fiind mereu ceva nou, uimitor. Călătoria începe cu primii paşi, la propriu. Deja lumea care ne înconjoară devine mai mare. Apoi, învăţăm să visăm, cu ajutorul poveştilor spuse de părinţi, de bunici, de educatoare, iar atunci când deja ştim să citim, avem posibilitatea de a ajunge oriunde.

Ne formăm în primul rând prin cărţile pe care le citim, aflăm despre locuri fantastice imaginate de diverşi scriitori, dar şi despre locuri îndepărtate de pe glob. Ne trezim cu dorinţa de a călători, de a cunoaşte acele locuri, de a întâlni oamenii despre care citim, fie personaje fictive ori cât se poate de reale. Trăind într-un timp în care tehnologia a evoluat, învăţăm şi cu ajutorul televizorului şi internetului. Însă acum un secol, un secol şi jumătate, copiii şi oamenii deopotrivă nu aveau aceste „minuni” tehnologice. Tot ceea ce ştiau aflaseră din cărţi…

Dorinţa de a zbura este una funda-mentală la toate culturile omenirii, arhaice, medievale, moderne şi contempo-rane. Prin zbor nu mai suntem limitaţi de legile fizice ale pământului, accedem la posibilităţi nemaîntâlnite în devenirea noastră ca oameni, transformându-ne în supraoameni. Acest ideal ne-a făcut să încercăm mereu să ne depăşim condiţi. Încercările acelora înzestraţi s-au transformat în creaţii ce fac parte din cultura universală: Mitul lui Icar şi Dedal, schiţele lui Da Vinci… Apoi, visătorii au reuşit imposibilul, metamorfozându-se în pionieri ai aviaţiei: Henri Coandă, Aurel Vlaicu, Charles Lindbergh, Roland Garros, Amelia Earhart.

Cei menţionaţi au adus mai aproape de noi posibilitatea de a zbura. Au inventat şi perfecţionat aparate de zbor, care în timpurile actuale transportă mii de oameni şi tone de marfă în toate colţurile lumii. Avioanele comerciale de astăzi sunt înlocuitoarele vapoarelor de ieri. Acum călătorim mai repede, mai comod, aliniându-ne la schimbările rapide ale societăţii.

Fie că optăm pentru avion în vederea unei călătorii de afaceri ori a uneia de agrement (business or leisure), ştim cu siguranţă că „drumul ne formează, dar destinaţia ne defineşte”. Pornim la drum cu anumite idei, păreri, concepţii… Trecem prin experienţa unei călătorii „iniţiatice”, în care acumulăm informaţii şi dobândim anumite cunoştinţe. La destinaţie depinde numai de noi cum valorificăm ceea ce ştim şi ceea ce am învăţat, voluntar sau involuntar, din drumul parcurs. Suntem imaginativi, creativi… vrem să cunoaştem, să experimentăm. Vrem să trecem dea-supra Oceanului şi să vedem imensitatea albastră de sub noi, dorim să vedem cum arată norii de-aproape şi cum e să zburăm dincolo de ei, să ne ridicăm la altitudini mari pentru a „atinge” cu privirea vârfurile munţilor!

Cu fiecare călătorie, absorbim câte puţin din pulsul lumii. Ne învăluim în culorile acelei zone, respirăm cultura, tradiţiile locale, lăsăm o părticică din noi în fiecare om cu care ne întâlnim şi vorbim, aşa cum, la rândul său, acel om completează spaţiul lăsat de părticica pe care i-am dăruit-o. Ne îndepărtăm poate cu regret, spre alt aeroport, spre alt avion, tot noi înşine, dar cu altă perspectivă asupra vieţii. Parafrazând, „… Un lucru despre avioane. Nu contează unde merg. Ceea ce contează este să ne hotărâm să urcăm la bord.” Destinaţiile, cunoscute sau necunoscute, ne vor modela întotdeauna personalitatea. Contează doar să ajungem undeva.

Acest articol a fost scris pentru etapa 12 a concursului SuperBlog 2010.

Sometimes, one finds interesting things even when working a demanding job. In my case, I found some of the world’s most beautiful quotes in one or two books at the office. So, in the middle of the summer-rush, while working as a Contract Processing Agent, I took a few minutes to read and write down the sayings that appealed to me. Now I do not remember the name of those books/ booklets, but if interested, you can try googling them.

Here they are. Enjoy!

- A friend costs nothing. Am enemy you must pay for. (Yiddish folk saying)

- Babies are such a nice way to start people. (Don Herold)

- When the first baby laughed for the first time, the laugh broke into a thousand pieces and they all went skipping about, and that was the beginning of fairies.
(J. M. Barrie)

- Twenty years from now you will be more disappointed by the things you didn’t do than by the things you did. So throw off the bowlines. Sail away from the safe harbor. Catch the trade winds in your sails. Explore. Dream. Discover.
(Mark Twain)

- Success is never a destination – it’s a journey. (Satenig St. Marie)

- Be like a postage stamp – stick to one thing till you get there. (Josh Billings)

- Shoot for the moon. Even if you miss it, you will land among the stars.
(Les Brown)

- I don’t know the key to success, but the key to failure is trying to please everybody. (Bill Cosby)

- Time: Nature’s way of preventing everything from happening at once.
(Evan Esar)

- The time you enjoy wasting is not wasted time. (Bertrand Russell)

- I never think of the future. It comes soon enough. (Albert Einstein)

- The supreme accomplishment is to blur the line between work and play.
(Arthur Toynbee)

- You see things; and you say “Why?” But I dream things that never were; and I say “Why not?” (G. B. Shaw)

- The ark was built by amateurs and the Titanic by experts. Don’t wait for the experts. (Murray Cohen)

- Age is not important unless you’re a cheese. (Helen Hayes)

- You know you are getting old when the candles cost more than your cake.
(Bob Hope)

- Speak when you are angry an you will make the best speech you will ever regret. (Ambrose Bierce)

- It’s always something. (Gilda Radner)

- A permanent state of transition is man’s most noble condition.
(Juan Ramon Jimenez)

- Consistency is contrary to nature, contrary to life. The only completley consistent people are the dead. (Aldous Huxley)

- In Hollywood, a marriage is a success if it outlasts milk. (Rita Rudner)

- Everybody wants to go to heaven, but nobody wants to die. (Joe Louis)

„Enunţ probă: Eşti redactor de modă la o revistă pentru femei, şi ai de scris o recenzie despre magazinul online www.tarafashion.ro. Prezintă-le cititoarelor opinia ta despre site-ul şi produsele Tara Fashion.”

TARA FASHION(ISTELOR)

Viaţa unui fashion editor este de multe ori desprinsă de realităţile cotidiene. Între deadline-uri, backup-uri la informaţii, laptopuri şi cafele făcute la espresso-urile ultra moderne, ne înfruptăm vizual din ultimele colecţii ale caselor de modă cu renume. Suntem atât de obişnuiţi de luxul şi extravaganţa, încât noi, redactorii de modă, uităm să revenim cu picioarele pe pământ. Refuzăm să acceptăm un adevăr pe cât de simplu, pe atât de banal: moda se formează pe stradă, nu în atelierele premium de haute-couture sau pret-a-porter. Strada e cea care impune trendul, care aprobă sau reprobă un stil, o culoare, o haină. Inovaţiile le găsim la persoanele care nu se îmbracă de la marile case de modă, care au un stil propriu.

Trăim vremuri în care globalizarea tinde să uniformizeze oamenii, atât în gândire, cât şi în ţinută. De aceea, originalitatea este la mare căutare. Ne adaptăm din mers ritmului din ce în ce mai alert al societăţii. Urbanul dictează, iar noi trebuie să ţinem pasul. Magazinele online sunt cea mai bună alternativă pentru a ne face cumpărăturile cu rapiditate, mai ales atunci când nu avem timpul necesar pentru shopping sau când nu găsim un anumit produs în boutique-urile clasice.

În articolul de azi mă opresc asupra site-ului Tara Fashion. De fapt, Tara Fashion nu este doar un site, ci o comunitate dedicată modei şi stilului personal. Pe lângă magazinul propriu-zis, site-ul are şi un blog, secţiune dedicată lecţiilor de stil: cum să asortăm culorile, hainele. În plus, pe blog sunt mereu concursuri cu premii atractive, pentru fidelizarea clientelor, reduceri masive de preţ („Happy Happy Hour”)… Se pare că deocamdată, bărbaţii sunt minoritari, site-ul punând la dispoziţia lor produse care pot fi numărate pe degete. Jacheta bărbătească de stofă (vezi foto) e un must have al sezonului actual – stilul milităresc este readus în actualitate de videoclipul Alejandro al artistei fashion-forward Lady Gaga.

Doamnelor şi domnişoarelor le este oferită o paletă largă de produse: îmbrăcăminte  (inclusiv mărimi mai mari şi haine speciale pentru viitoarele mămici), încălţăminte, genţi şi alte accesorii indispensabile. Una dintre regulile „sfinte” în modă (nu, nu cea referitoare la faptul că e o crimă să porţi mai mult de trei culori odată): un accesoriu poate defini o ţinută! Cu un o eşarfă, o poşetă sau o curea putem transforma o ţinută banală într-una elegantă sau o ţinută elegantă într-una sporty-casual.

Vă spun un secret: toamna şi iarna este cel mai potrivit moment pentru a arunca un ochi în „grădina” vecinului şi pentru a încerca outfituri care rafinează garderoba oricărei femei. Pentru aceste anotimpuri, întotdeauna voi recomanda stilul londonez, care nu se demodează niciodată şi care este accesibil fără a merge în Londra la cumpărături şi fără a intra pe site-urile londoneze. Propun două ţinute inspirate din moda British, cu produsele găsite pe Tara Fashion.

Stilul hippie chique revine! Din New York şi până în Paris, tinerele retrăiesc prin haine perioada hippie a părinţilor şi bunicilor. Imprimeurile florale şi pantalonii evazaţi pot fi purtate în diverse ocazii, de la casual la office şi elegant, în funcţie de starea de spirit. Mai jos am ales câteva articole prezente pe Tara Fashion, ce compun un ansamblu flower-power, respectând întru totul motto-ul site-ului: „Haine care învăluie trupul şi înalţă sufletul.”

Şi dacă nu v-am convins până acum să vizitaţi magazinul Tara Fashion, aflaţi că la înregistrarea unui cont nou primiţi o reducere de 30 de lei pentru o comandă de mimimum 140 de lei, iar cu ocazia zilei de naştere primiţi o reducere de 40 de lei. În plus, puteţi achiziţiona cupoane cadou, în caz că nu ştiţi ce să dăruiţi persoanelor dragi.

Închei prin a vă spune că moda este un capriciu. Depinde în totalitate de noi cum ne satisfacem acest capriciu, în aşa fel încât să obţinem rezultate maxime cu eforturi (financiare) minime. Spor la shopping!

Acest articol a fost scris pentru etapa 11 a concursului SuperBlog 2010.

„Enunţ probă: Bloggeri din tot spaţiul virtual, Edimax vă pune la încercare imaginaţia şi îndemânarea. Desenaţi/ pictaţi/ modelaţi/ construiţi din orice materiale aveţi la îndemană o mascotă Edimax. Botezaţi-o. Şi, ca orice mamă/ tată mândră/ mândru de «copilul» ei/ lui, lăudaţi-vă pe blogul vostru cu marea realizare. Dar nu oricum, ci într-un catren în care să includeţi şi cuvântul «EDIMAX», pe care faceţi link către site-ul www.edimax.ro. Se va ţine cont de creativitate, originalitate şi… de rimă. Legătura cu profilul companiei va constitui un avantaj. Succes!”

Mă descurc onorabil într-ale scrisului, dar desenul, pentru mine, e (aproape) o necunoscută. Fiind totuşi cea mai la îndemână soluţie pentru a crea mascota Edimax, m-am bazat din nou pe programul Paint Shop Pro. După cam o oră de brainstorming şi muncă, a ieşit Robomax, roboţelul care în loc de ochi are obiective video, pentru că îndeplineşte funcţia de cameră web, şi în loc de gură are afişaj electronic, fiind şi adaptor wireless. Paleta de culori folosită respectă culorile logo-ului Edimax (roşu, negru), eu adăugând culoarea gri, care sugerează nuanţa metalică a roboţelului.

 (Click pe poză pentru mărimea originală)

ROBOMAX 

După multe căutări,
Printre cele patru zări
Compania Edimax
L-a găsit pe Robomax. 

Roboţelul argintiu
Mic, inteligent, zglobiu,
E şi webcam, şi-adaptor –
Preferatul tuturor!

Acest articol a fost scris pentru etapa 10 a concursului SuperBlog 2010.

„Enunţ probă: Scrie un articol în care să explici cele 3 avantaje OKTAL.ro: Livrare gratuită, Posibilitatea de returnare în 30 de zile şi Garanţia «e-service»”.

OKTAL.RO – AVANTAJE X 3

Acasă la familia D. O după-amiază plăcută de toamnă. Doamna casei era la computer, făcând shopping online. Săptămâna următoare, surorile ei gemene împlineau o anumită vârstă, iar ea dorea să le facă un cadou deosebit. Intră pe site-ul OKTAL.ro, sfătuită de fiul ei, care obişnuia mereu să îşi cumpere de acolo gadgeturile.

Ea alesese două aparate foto digitale, ştiind că ambele surori erau pasionate de fotografie şi că în vara ce trecuse participaseră la o tabără de creaţie foto pe litoral. Doamna îşi calcula cu atenţie suma, nevrând totuşi să treacă peste un anumit buget, mai ales că voia să-i facă şi fiului ei o surpriză şi să-i cumpere un telefon nou. Una din surori locuia în Bucureşti, deci taxa de transport era de 15 lei, iar cealaltă locuia în Baia Sprie, deci va trebui să plătească 20 de lei pentru transport, plus 1 leu pe kilometru faţă de cel mai apropiat sediu de curierat Nemo, adică cel din Baia Mare, în Baia Sprie nefiind sediu al acelei firme de curierat. Uitându-se mai bine la condiţiile de plată, află că nu trebuia să plătească nimic pentru transport, deoarece produsele comandate de ea depăşeau suma de 500 de lei, deci se încadrau pentru Livrare gratuită.

Finaliză comanda (inclusiv surpiza pentru băiat) şi îl lăsă la computer pe fiul ei, care era mâhnit pentru că i se stricase router-ul wireless comandat în urmă cu o jumătate de an de la OKTAL. Aflase de la un prieten că cei de la OKTAL dispun de Garanţia „e-service”. Băiatul completă o solicitare de service, specificând că produsul defect era în garanţie. Acum nu avea decât să aştepte un e-mail sau un telefon de la un operator de service de la OKTAL. Dacă produsul nu va putea fi reparat urmând indicaţiile persoanei de la tehnic, va fi preluat de către un curier. Nici măcar nu va trebui să plătească plata taxelor de curierat, pentru că în oraşul în care locuieşte se află o agenţie teritorială a firmei de curierat! Nu-i va rămâne decât să aştepte o estimare din partea celor abilitaţi să-l repare, iar apoi produsul îi va fi returnat prin acelaşi curier, după reparare sau înlocuire.

Acasă la familia R. Soţul şi soţia revedeau o mulţime de poze din vacanţa lor de la munte. Aveau un laptop nou, cumpărat doar de opt zile, de pe site-ul OKTAL.ro. Soţia se dusese în bucătărie, să umple ceştile de ceai, când auzi că soţul ei se entuziasma, vorbind cu cineva la telefon. Când se întoarse în suflagerie, află că au câştigat un laptop nou, deoarece au participat la un concurs şi numele lor a fost tras la sorţi. Fericiţi pe moment, deveniră îngrijoraţi de faptul că tocmai achiziţionară laptopul şi nu aveau ce să facă cu un al treilea laptop, dat fiind faptul că unul îl foloseau pentru afaceri, şi unul pentru divertisment.

Intrară pe site-ul OKTAL şi, spre uşurarea lor, citiră despre politica de Returnare a produsului şi a contravalorii acestuia, în termen de 30 de zile de la cumpărare, fără penalităţi şi fără ca clientul să fie obligat să invoce vreun motiv. Testaseră laptopul şi erau mulţumiţi de el, însă cel pe care îl câştigaseră era cu mult peste posibilităţile lor financiare, aşa că se deciseră să îl retuneze.

Acest articol e fictiv, şi a fost scris pentru a ilustra cum ne putem bucura de avantajele serviciilor OKTAL.

Pentru etapa 9 a concursului SuperBlog 2010.

„Enunţ probă: Timp de o săptămână, eşti managerul magazinului online www.cadouri-originale.ro. Ce îţi place şi consideri că merită păstrat, şi ce ai schimba pentru a oferi o experienţă mai placută clienţilor? Ce argumente le-ai oferi clienţilor pentru a-ţi cumpăra produsele?”

MANAGER LA UN MAGAZIN DE CADOURI PREMIUM

Recunosc: Obişnuiesc să vizitez astfel de site-uri, pentru pura plăcere de a face „window shopping” (cred totuşi că termenul corect în online ar fi „display shopping”, dat fiind faptul că nu există vitrine per se). Aruncând o privire peste noutăţile în materie de bijuterii şi cadouri elegante, de multe ori îmi imaginez că stau la un birou luxos, bând un pahar de old whiskey şi având la încheietura mâinii o brăţară care costă o mică avere…

Şi dacă tot am ajuns manager al site-ului Borealy -  Cadouri originale, consider că îmi permit o astfel de extravaganţă. Deja am zărit câteva brăţări care s-ar potrivi costumaţiei office. Însă, până una-alta, am pregătit analiza site-ului, şi câteva sugestii pentru îmbunătăţire.

www.cadouri-originale.ro este un site cu o cromatica deschisă, având nuanţe de alb, gri şi roşu, care contrastează plăcut cu negru. Este aerisit din punct de vedere vizual, neîncărcând ochii cu prea multe poze pe home-page. Categoriile de cadouri sunt expuse vizibil, nu înţeleg însă de ce acestea sunt prezente atât în bara de sus, sub logo, cât şi în stânga paginii. Ar fi fost mai bine să se păstreze o singură variantă.

Consider un plus filmuleţele de prezentare a bijuteriilor comercializate pe site. Accesoriile acelea care sclipesc în lumina cu efect de sfumato, atrag cu siguranţă privirile tuturor femeilor care ştiu să aprecieze frumosul şi eleganţa. Poate ar trebui incluse astfel de filmuleţe şi pentru celelalte produse: coşurile-cadou, cu diverse produse fine; accesoriile de birou; produsele gourmet etc.

Modalităţi de a oferi o experienţă mai plăcută clienţilor? Aş începe prin a detalia din ce aliaje sunt realizate bijuteriile şi diferite alte accesorii, pentru că, după cum se ştie, există persoane cu alergii la metalele din care se fabrică bijuteriile, butonii etc. Într-adevăr, există bijuterii şi din argint, iar la celelalte se menţionează că sunt placate cu diverse metale preţioase, însă contează şi aliajul de bază. De asemenea, contează şi materialele din care sunt realizate florile sau alte modele/ forme aplicate pe bijuterii. Pentru a putea vedea în detaliu un produs, aş modifica pozele astfel încât produsul respectiv să poată fi rotit cu ajutorul cursorului mouse-ului la 360° (stânga, dreapta, sus, jos) dând posibilitatea unei vizualizări tridimensionale. 

Pentru fidelizarea clientului, aş oferi mici atenţii: o carte de vizită cu datele magazinului pentru prima comandă, un cadou special la a doua sau a treia comandă, o reducere de x% pentru a cincea comandă etc., asigurându-i astfel pe clienţi că produsele sunt „top of the art”, realizate cu atenţie şi destinate unei categorii exclusiviste.

Apreciez faptul că preţul produselor este trecut în lei şi nu în „RON”, şi că acestea pot fi plătite prin trei modalităţi: curier, card online sau transfer bancar, lărgind paleta de opţiuni prin care se poate achita comanda.

Închei prin a menţiona câteva din produsele care mi-au atras atenţia: Memory Stick-ul cu elemente Swarovski, Setul de brăţară şi inel Silver Mesh, Coşul Marinăresc Regal. Pentru Cadouri de Crăciun recomand Coşul de Crăciun „Merry Christmas”, care imi aduce aminte de clipele minunate petrecute în familie.

Acest articol a fost scris pentru etapa 8 a concursului SuperBlog 2010.

„Enunţ probă: Imaginează-ţi o companie care te contactează pentru a scrie un post despre un serviciu de consultanţă pe care aceasta îl prestează clienţilor, post în urma căruia vei încasa suma de 100 euro.

Te rugăm să concepi un material/ post în care să scrii despre:
a. Ce reacţie ai la vederea unei cerinţe de acest gen, din partea unei companii?
b. Cum evaluezi dacă suma oferită este la nivelul aşteptărilor tale?
c. Care sunt etapele de pregătire a materialului solicitat? Cum te pregăteşti/ documentezi?
d. Cum vrei să cheltui suma încasată? Ce produse/ servicii vrei să achiziţionezi?
e. Cum ai de gând să promovezi materialul publicat pe blog pentru a îmbunătăţi rezultatele obţinute de companie (clickuri)?
f. Cum vezi viitorul pieţei de articole sponsorizate pe blog-uri?”

DEPRE ADVERTORIALE

Pentru etapa cu numărul 7 din cadrul concursului SuperBlog, cei de la BlogMoney doresc să testeze abilităţile de advertiseri ale participanţilor.

Reclamele plătite pe un blog sau altul aduc de multe ori un număr mai ridicat de cititori decât ziarele şi revistele, pentru simplul motiv că blogul poate fi accesat gratuit de către oricine, din orice domeniu şi din oricare parte a lumii. Din acest motiv, consider că acest segment al pieţei de advertising va fi în continuă creştere, şi se va dezvolta în paralel, o dată cu blogosfera.

În trecut, în afara articolelor publicitare de la diferite concursuri de acest gen – articole care mi-au adus premii substanţiale – am fost abordată de o singură persoană pentru a concepe un advertorial (începând din februarie 2010, când mi-am mutat blogul pe domeniul .ro). Mi s-a oferit o sumă cu mult sub 100 de euro, sumă pe care am acceptat-o, gândindu-mă că orice început e dificil. Până la urmă, contează să capăt o anumită experienţă, pentru a avea pretenţii financiare.

Cum aş aborda eu cererea de a scrie un articol publicitar – plătit cu 100 de euro – pentru o firmă de consultanţă? În primul rând, aş accepta-o. Mi-aş face un „plan de bătaie” pentru conceperea articolului, aflând detalii despre firma respectivă, vizitându-i pagina web etc. Apoi aş căuta informaţii referitoare la serviciile de consultanţă cu ajutorul Internetului, dar şi cu ajutorul cărţilor, pliantelor etc. (fie virtuale – e-books, fie clasice – hard copies). Având datele cele mai importante sub forma diferitelor notiţe scrise cu pixul şi subliniate cu markerul (modul meu obişnuit/ ideal de a lucra), aş începe să creez corpul articolului, gândindu-mă la titlu şi alte artificii (poze, clipuri audio-video) abia la final, când aş alege şi cuvintele-cheie potrivite pentru optimizarea căutărilor pe Internet.

După postarea articolului pe blog, aş atrage un număr cât mai mare de vizitatori prin intermediul site-urilor de socializare pe care am cont, adica Twitter şi Facebook. În plus, m-aş înscrie pe câteva forumuri de profil şi aş posta link-ul într-un loc vizibil, de preferinţă, la semnătură. De obicei, mă feresc în a posta link-uri publicitare în statusul de la Yahoo! Menssenger sau Skype, sau de a trimite mesaje în masă (mass-messages). În acele liste se găsesc persoane apropiate cărora le cunosc gusturile şi domeniile de interes, astfel că aş opta pentru popularizarea articolului trimiţând link-ul nominal, amintindu-mi că există şi posibilitatea de a fi „prea agresivă” şi de a-mi alunga vizitatorii dacă îi bombardez cu aceleaşi linkuri, pe toate reţelele sociale. Aşadar, strategia de marketing a articolului trebuie gândită pe îndelete.

Suma obţinută de pe urma publicării advertorialului mi-ar ajunge pentru plata „chiriei” site-lui personal pe următorii doi ani. În caz că site-ul ar fi deja plătit, aş investi banii fie în cumpărarea unui HDD extern, fie i-aş depune într-un cont de economii, în vederea planificării unei vacanţe relaxante. 

Tuturor celor care nu sunt decişi să scrie articole advertoriale, dar cântăresc această posibilitate, le recomand să caute să compună măcar unul, pentru a vedea dacă au talentul şi îndemânarea înspre acest domeniu. Sunt sigură că dacă o vor face cu plăcere, feedback-ul nu va întârzia să apară, pentru că, nu-i aşa, „Când există voinţă, există şi cale bătătorită”!

  (Poză via)

„Enunţ probă: (…) A avut loc lansarea în România a celui mai nou notebook ASUS. (…) Experienţa impresionantă a interacţiunii cu ASUS NX90, de la design până la sunetul de excepţie, îţi va schimba definitiv așteptările de la un laptop.

Scrie un post în care să descrii ASUS NX90 şi felul în care te-ai bucura de prezenţa lui în viaţa ta.”

HALLOWEEN CU ASUS NX90

Soarele finalului de octombrie îşi aruncă ultimele raze al zilei asupra caselor de pe deal. Ne plimbam încet, admirând peisajul şi inspirând aerul pişcător de toamnă. Eu şi N. fuseserăm invitate la o familie de americani stabiliţi în oraş, pentru a sărbători Halloween-ul, o tradiţie foarte îndrăgită în ţara lor de origine, S.U.A. Pentru că ştiam că va trebui să ne costumăm, eu am ales să întruchipez o flower-power girl, iar N. un star rock din decada următoare mişcării hipppie, adică anii 1980.

Casa fusese decorată cu ghirlande de dovleci din plastic, pe lângă bostanii real, de diferite mărimi, sculptaţi ca să semene cu nişte jakcolanterns diabolici. Pe uşa de la intrare era agăţată o ghirlandă din flori de toamnă. Cu aceleaşi flori minunate ne-am reîntâlnit şi înăuntru, aşezate în ghivece înalte sau alături de frunze arămii şi castane sălbatice. În sufragerie, aştepta o masă întinsă pentru 10 persoane, alături de o masă mică, de 6 persoane, pentru copiii gazdelor, copiii invitaţilor şi 2 prieteni de joacă din vecini. 

În timp ce savuram delicatese specific americane, într-o ambianţă esoterică, gazdele îşi făcură de lucru şi prin grădină, promiţându-ne o supriză… Întunericul se lăsase asupra dealului, iar în zare se zăreau doar luminile caselor de pe acea colină. Cu toţii, adulţi şi copii deopotrivă, ne adunaserăm la uşa ce dădea spre grădină. Dintr-o dată, auzirăm un râset diabolic, iar uşa se deschise brusc. În faţa noastră, sus, un chip de vrăjitoare se apropia din ce în ce mai mult! O perdea de focuri portocalii licărea de-a lungul grădinii… Voci şoptite, ţipete şi tânguri ne învăluiau, neştiind din care parte vin şi când se vor opri. Simţeam fiori pe şira spinării observând cum vântul se înteţeşte, şi pe acelaşi ton sumbru, un cap de zombie ne urmărea în orice parte a grădinii am fi încercat să ne refugiem. Copiii erau exaltaţi, iar noi, adulţii, impresionaţi…

Acorduri celebre de orgă ne umplură de groază şi-i auzirăm vocea lui Dracula invitându-ne să gustăm din lichidul roşu (suc de merişoare) din paharele şi sticlele aşezate strategic pe măsuţe vechi, care scârţâiau doar când ne apropiam de ele. După o vreme de alergat prin păienjenişul de luminiţe, păpuşi însângerate, pălării de magi şi vrăjitoare, copiii obosiseră şi se retrăseseră într-una din camerele de sus, uitându-se la desene animate şi mâncând ciocolată şi corn candy, jeleuri şi biscuiţi în formă de gândaci.

Noi, adulţii, ne retrăseserăm la un pahar de vin rubiniu, mâncând pumpkin pie. Gazdele ne dezvăluiră cum reuşiseră să creeze o atmosferă horror veridică cu noul lor notebook, ASUS NX90, o adevărată bijuterie, pe care o proptiseră sus pe un suport care se mişcase în jurul grădinii cu ajutorul unor scripeţi. Acel ASUS acoperit cu aluminiu polizat dispunea de  tehnologia exclusivă ASUS SonicMaster, o suită de inovaţii hardware şi software dezvoltate în colaborare cu Bang & Olufsen ICEpower®. Deci aşa se explicau sunetele deosebit de clare! Laptopul era echipat, printre altele, cu amplificatorul de cea mai mare putere disponibilă, precum şi cu cele mai mari camere de rezonanţă, de zece ori mai mari decât la un alt notebook, oferind fără efort o gamă mai larg de sunet, un volum mai puternic şi un bass mai profund.

La o privire mai atentă, observasem că NX90 avea două touch pad-uri, dispuse de o parte şi de alta a tastaturii, pentru o mai bună gestionare a conţinutului multimedia. Gazdele noastre ne făcură un crash course al notebook-ului: procesor Intel® Core™ i7 cu Turbo Boost, Chipset Intel® HM55 Express Chipset, HDD cu capacitatea de  500G şi până la 7200 rpm, cititor de carduri 5 în 1, cameră web 2.0 MP, conectivitate rapidă USB 3.0.

N. remarcă încântată boxele încorporate în ecranul LCD, fiind primul notebook din lume care reuşise să îmbine utilitatea cu designul şi să ofere clienţilor un produs inovator. Ne aşezasem să privim un film horror clasic, remasterizat pe Blu-ray. Ecranul high definition de 18.4 inchi, iluminat cu LED-uri, controlat de procesorul grafic NVIDIA GeForce GT 335M redă brusc chipul transfigurat şi ars cu cianură a unui monstru teribil! Strigătele de groază ale oamenilor ce erau atacaţi în film de monstru îmi provocară frică, parcă simţind că acea femeie inocentă care era eviscerată lângă mine!

La finalul fimului, cu ochii încă înlăcrimaţi de scena dramatică, în care urechile fuseseră atente la fiecare notă a viorilor, şi cu o fascinaţie bolnavă, făcusem un schimb de date prin Bluetooth, luând dintr-un fişier aflat în ASUS NX90 acele sunete fantomatice de care mă speriasem în grădină, iar eu trimiţând laptopului pozele făcute la Zilele Oraşului. Ne luarăm la revedere de la gazde, fiind printre ultimele persoane care părăseau petrecerea atât de reuşită! Pe drumul de întoarcere, povesteam impresionată cu N. despre NX90, considerându-ne norocoase pentru oportunitatea de a-l fi testat.

„Enunţ probă: Ai deja domeniu? Povesteşte-ne într-un articol scris pe blogul tău de ce te-ai hotărât să-l cumperi şi cum te-a ajutat (dacă te-a ajutat).
Nu ai domeniu? Ai vrea să-ţi cumperi? De ce? Cât de mult te atrage ideea de a avea un blog cu numele tău?”

PRIMUL MEU DOMENIU .RO

Dintotdeauna mi-a plăcut să creez, fie că era vorba de desen, literatură, lucru manual, croşetă. În clasa a V-a ştiam că scrisul va fi o parte integrantă din personalitatea mea. Atunci am compus prima poezie, mai încolo a doua… a treia… Apoi am avut încercări în dramaturgie, nuvelistică etc. Când am ajuns la facultate, mi-am dat seama că trebuie să îmi exersez aptitudinile de scriitor şi jurnalist în alt mod.

Prin 2006 îmi făcusem un mic forum, pe Proboards.com. Se numea Precious Amber şi a rezistat destul de puţin. Atinsesem tot felul de teme, de la filosofie la seriale TV, de la modă la muzică, însă din lipsă de trafic, l-am dizolvat. Acum doi ani, în 2008, una dintre cele mai bune prietene ale mele, Nori, îmi spusese că şi-a făcut un blog, pe care dorea să posteze articole diverse. Ştiam ce sunt blogurile, chiar urmăream câteva bloguri de arts & crafts, dar nu mă gândisem niciodată să îmi deschid şi eu unul. La câteva săptămâni, urmându-i exemplul, mi-am creat primul blog, pe site-ul Blogspot.com. Atunci a început aventura mea în lumea bloggerilor şi a blogurilor.

Scriind parcă cu timiditate, aveam câteva articole neşlefuite, însă pe măsură ce a trecut timpul, consider că am atins un nivel destul de ridicat  în a scrie diferite tipuri de articole, având şi 4 ani de studii jurnalistice în spate. Tot în 2008 m-am înscris la prima ediţie SuperBlog, unde am rezistat până la final, clasându-mă pe locul al 8-lea. A urmat SuperBlog 2009, unde am terminat pe poziţia a 2-a. Atunci am făcut cunoştinţă cu Hostway, prin intermediul unor probe de concurs, şi m-am gândit la modul serios cum ar fi să am un blog profesionist, nefiind foarte mulţumită de ceea ce îmi oferea platforma gratuită de blogging. Mă simţeam oarecum limitată de limitele Blogger.

În acelaşi an, am fost invitată la un interviu telefonic pe undele Radio Lynx, în cadrul unei emisiuni dedicate concursului SuperBlog, iar printre cei prezenţi în studio se aflau şi  doi reprezentaţi Hostway România, cărora le-am pus câteva întrebări referitoare la serviciile pe care le oferă: înregistrare domenii, hosting, despre serviciul BlogWay dedicat blogurilor. Mă tenta din ce în ce mai tare să acced la visul oricărui blogger, adică un site adecvat, serios, profesionist, cu asistenţă 24/7.

Iată că undeva la începutul anului 2010, în februarie mai exact, cu ocazia aniversării unui an pe piaţa românească, cei de la BlogWay au decis să ofere înregistrare de domeniu şi hosting gratuit timp de un an de zile pentru un număr de bloggeri pe care i-au considerat având potenţial. În acest mod am fost şi eu „cadorisită” cu blogul www.lexaverzes.ro. Denumirea domeniului am ales-o considerând că e cea mai bună investiţie pe termen lung, în cazul în care cariera mea de scriitor/ scenarist/ jurnalist va primi aripi şi numele meu va deveni „household name” într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat.

Layout-ul site-ului vrea să sugereze aciditatea cu care abordez uneori subiectele despre care scriu pe blog. E drept că mi-au trebuit câteva săptămâni pentru a intra în „professional blogging mode”, pentru a înţelege cum fucţioneaza platforma WordPress, cum se adaugă sau îndepărteaza un widget şi alte asemenea cunoştinţe de SEO (Search Engine Optimization). Nici acum nu le stăpânesc foarte bine, dar bagajul meu de informaţii în a administra un site s-a mărit considerabil. Încă lupt pentru a-mi creşte Page Rank-ul la 4, atât cât am avut când am renunţat la primul blog, pentru a-mi face site-ul cât mai vizibil în blogosferă.

Ceea ce mă bucură enorm sunt aprecierile venite din partea prietenilor şi cunoscuţilor pentru înfăţişarea noului site, pentru modul în care îmi sunt structurate informaţiile şi pentru faptul că este „aerisit”, conferind un sentiment de libertate prin tema şi culorile folosite. Pentru mine e importantă ergonomia site-ului, e important să se încarce rapid în toate browserele cunoscute, iar pagina să fie construită în aşa fel încât conţinutul să fie cât mai simplu de accesat.

O dată cu „reînnoirea” serviciului BlogWay, acesta mi-a oferit posibilitatea de a-mi instala propriile pluginuri, de pe platoforma WordPress sau direct din computerul personal, şi mai mult, posibilitatea de a modifica direct din setările administratorului culorile din header (am avut cu ceva timp în urmă probleme în a instala un layout din cauza headerului, iar cei de la serviciul de asistenţă BlogWay mi-au fost de foarte mare ajutor).

Am să amintesc şi faptul că prin BlogWay am primit nu numai site-ul, ci şi serviciul de e-mail de la Axigen, pe care mi l-am activat de curând şi care are aceleaşi facilităţi (primire/ trimitere mesaje; ataşare documente, clipuri video, fisiere audio sau poze; calendar; agendă; adăugare contacte, liste personalizabile etc.) ca şi celelalte platforme de e-mail cunoscute, având în plus faptul că permite accesarea contului meu de e-mail şi al fişierelor stocate şi de către alte persoane. Acest lucru îmi va uşura munca de tehnoredactor, permiţând colegilor accesul la diversele informaţii şi materiale ataşate, atunci când nu sunt acasă şi nu îmi pot utiliza computerul.

Planuri de viitor? Da, cu siguranţă! Crearea unei pagini pentru postarea articolelor în limba engleză (ocazional spaniola si franceza), poate chiar şi a unei pagini dedicate podcasting-ului, în cazul în care, cândva, voi avea condiţiile necesare pentru a deveni podcaster. Până atunci însă, nu-mi rămâne decât să scriu, să încerc mereu să mă autodepăşesc… şi să mă bucur de găzduirea celor de la BlogWay/ Hostway, care mi-au oferit şansa de unui nou început – de data aceasta „ca la carte” – în blogosferă.

Acest articol a fost scris pentru etapa 5 a concursului SuperBlog 2010.

Sezonul 5, episodul 6 – “Norman Mailer, I’m Pregnant!”

Scenă: Melissa McCarthy (Sookie St. James), Lauren Graham (Lorelai Gilmore), Norman Mailer

“Sookie: Who was the giant hotdog?
Lorelai: Kirk was the giant hotdog.
Sookie: I didn’t tell him to dress like a giant hotdog. Why would he dress up like a giant hotdog?
Lorelai: Because it’s Kirk. The giant hotdog suit was a given the minute you talked to Kirk.”