CharmBracelet

„Enunţ probă: Primeşti o informaţie bombă, cu privire la un subiect de larg interes. Publicarea unui material bazat pe această informaţie poate să îţi aducă o creştere spectaculoasă de trafic, notorietate, recunoaştere şi aprecierea multor oameni. Pe de alta parte, dacă informaţia se dovedeşte neadevarată, poţi face mult rău unor oameni nevinovaţi. Cum procedezi în această situaţie? Cum verifici dacă informaţia este adevarată? Construieşte o poveste realistă pe tema asta, dacă nu cumva ai trecut deja printr-o asemenea situaţie şi ne povesteşti un caz concret.”

Povestea de mai jos este una ficţională. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.
Am lăsat jurnalistul şi scriitorul din mine să ia cuvântul.

ROMÂNIA, UNGARIA, C.I.A… RUSIA

Vineri seara în redacţie. Tocmai închidem ediţia pentru sâmbătă, când, plictisită, aşteptând OK-ul şefului pentru a pleca acasă, arunc o privire pe fluxul de ştiri al unei agenţii naţionale. Deodată, din multitudinea de ştiri şi imagini, o fotografie îmi atrage atenţia. Încerc să dau un clik pe ea, dar nu se deschide. O copiez în computer şi o măresc la zoom, însă nu destul încât să mă lămuresc.

Îl chem pe şeful meu şi îl întreb:
- Nu ţi se pare că seamănă cu X, directorul companiei Y de la noi din oraş?
- Parcă aduce… În mulţimea aceasta de oameni e greu de zis…
- E o fotografie al unui articol despre „tabăra” de instruire a viitorilor agenţi C.I.A. din Budapesta.
- Eh, atunci sigur nu e el! Ce să caute acolo?
- Mda, ai dreptate… Cred că văd conspiraţii peste tot (sunt cunoscută în redacţie ca fiind cea care crede cu tărie că aselenizarea din 1969 a fost o conspiraţie excelent pusă la punct), spun nemulţumită.
- Echipă – ridică şeful glasul – am terminat! Să aveţi un weekend plăcut!

Îmi iau la revedere de la colegi şi ajung acasă, trecând pe la restaurantul chinezesc de peste drum de blocul meu, pentru a cumpăra nişte pacheţele de primăvară şi chifteluţe cu soia şi peşte. Ajung acasă, mănânc, încerc să mă relaxez, însă mă încearcă un sentiment de nelinişte, care nu-mi dă pace. Ţin minte că la ultima sindrofie din an, acest personaj X se lăuda la televizor că va lipsi din oraş câteva luni, pentru o vacanţă europeană. „Prea se potrivesc toate”, gândesc înciudată. „Şi dacă…?” Nu îndrăznesc să continui gândul. 

Iau la puricat articolul agenţiei, poate-poate voi găsi ceva informaţii. Nimic. Un articol informativ, dar sărăcăcios în detalii: „Viitorii agenţi C.I.A. sunt pregătiţi pe varii domenii de activitate, de la secretariat la interpreţi şi la oameni de teren – unii dintre ei posibili superspioni.”

Dis-de-dimineaţă îmi fac curaj (ruşine mie că sunt ziarist şi îmi trebuie „curaj”!) şi sun la locuinţa domnului X. Spre suprinderea mea, îmi răspunde chiar doamna X. Motivez că aş vrea să îi fac un profil soţului dânsei, pentru pagina „oamenilor de vază” din ziarul la care lucrez, şi că am nevoie să-l contactez, preferabil cât mai repede. Aflu că domnul X a plecat în „vacanţa europeană” singur, fiindcă îşi dorea de ceva vreme să se aventureze pe căi mai puţin bătute de  către turişti, şi să „intre în comuniune cu natura”. Îi mulţumesc doamnei pentru informaţii şi închid receptorul, sigură că am prins firul unui ghem extrem de încurcat.

Luni îi povestesc şefului tot ce am aflat.
- Nu e foarte mult, însă… o vacanţă europeană singur, fără familie? Şi de unde până unde un posesor de automobil de lux care consumă cât 2 maşini obişnuite „intră în comuniune cu natura?”
- Dacă am avea mai multe informaţii… Ia dă nişte telefoane, să vedem totuşi ce şi cum, unde şi de ce.
 Până după-masă, am epuizat lista cunoscuţilor şi asociaţilor. Ascunzându-mă după imaginea unei ziariste naive, fermecate de prestanţa lui X, am încercat să aflu dacă există „dedesubturi” pentru lipsa omului de afaceri. Nu am aflat prea multe.

Spre seară, înainte să termin de editat un articol despre concertul coral ce va avea loc la Catedrală peste două săptămâni, curierul îmi aduce un plic maro, sigilat. Semnez pentru primire, deschid plicul şi găsesc trei fotografii mari, reprezentându-l pe domnul X, directorul companiei Y, în antrenament la tabăra C.I.A. din… Budapesta! Îl prind pe şef în drum spre ieşire şi îi arăt pozele.
- Măi să fie! Ai tu un fler pentru subiecte ieşite din tipare! Şi… zici că nu are niciun expeditor plicul?
- Nu, nimic! E ca şi cum cine a trimis pozele nu ar vrea să fie găsit.
- Mâine pleci la Budapesta. Asta dacă nu cumva ai vreo obiecţie…?, spune şeful, pe un ton mai mult întrebător.
- Eu?! Deloc!

Bucuroasă, imediat ce sosesc acasă îmi fac bagajul şi adorm cu valiza lângă pat. Dimineaţă iau autocarul către Budapesta. Am convenit cu şeful că voi rămâne în capitala Ungariei atât timp cât e necesar, pentru a da de capăt subiectului. Eu însă mi-am format un plan din care aş putea să scot mai multe informaţii. Sunt sigură că X nu mă cunoaşte, deoarece lucrez în presă de un an, timp în care nu am avut tangenţe cu dânsul. Voi aplica pentru un post de interpret şi traducător în cadrul C.I.A. Mi-am adus cu mine cam toate actele care mi-au venit în minte, şi câteva recomandări de la persoane din mediul academic.

În clădirea supersecurizată a C.I.A., sunt condusă către biroul pentru Resurse Umane, unde spun cât mai convingător că visul meu de-o viaţă este să lucrez pentru Agenţie (ceea ce nu e departe de adevăr). Dosarul este transmis mai departe şi sunt programată pentru control fizic şi psihologic. Între timp, împreună cu alţi aspiranţi la titlul de „angajat al C.I.A. – veniţi din toată lumea – suntem conduşi prin labirintul de coridoare şi săli, curţi şi terase, la locul de cazare. Mă simt ca într-un fel de campus, însă cu un grad de periculozitate însutit.

Următoarele două zile le petrec la examenul psihologic. Completez tot felul de fişe, mi se testează reflexele la computer, trec de temutul Roscarch… După ultimul test psihologic, iau prânzul la cantina din incintă, unde îl zăresc pe domnul X. Tresar. Mi-e frică să nu mă recunoască, dar mă liniştesc. „Nu are de unde să te cunoască. Poate că te-a văzut o dată, dar sigur nu te ţine minte”, îmi spun. Îl urmăresc atentă cu privirea. La un moment dat, văd că se uită în stânga, în dreapta, iese din sala de mese şi porneşte încet către curtea interioară. Mă iau după el, încet, pitindu-mă după gardul viu, înalt. Scoate din buzunar un fel de dispozitiv (de bruiaj?), apoi un telefon mobil. Formează un număr şi începe să vorbească agitat, dar şoptit… în rusă!

Mi-e ciudă că nu înţeleg limba rusă. Apăs butonul de înregistrare al telefonului meu mobil (şi el controlat de către personalul C.I.A.) şi mă rog să îmi ajungă memoria pentru a înregistra ceva inteligibil din conversaţia pe care X o are cu un oarecare. După 4-5 minute închide şi se îndepărtează. Ies dintre tufişuri şi dau un telefon la redacţie.
- Am o înregistrare cu X vorbind ruseşte cu cineva. Mi se pare suspect… Nu ştiu ce să fac, mi-ar trebui pe cineva care ştie rusă. S-ar putea să avem un nou caz Anna Chapman în mâini.

Şeful revine cu un telefon către seară, în care îmi spune că mi-a rezolvat o întâlnire cu un rus maghiarizat din Budapesta, care a fost colaborator pe probleme culturale al unui ziar local de la noi din oraş în anii 90.
Mă întâlnesc cu cu el în dimineaţa următoare, la o cafenea tradiţională din partea de sud a oraşului. Româna lui e destul de stricată, însă reuşeşte să-mi traducă majoritatea cuvintelor înregistrate… Mi se confirmă cele mai negre bănuieli: domnul X este agent dublu (triplu?) şi vinde informaţii ruşilor, atât dinspre partea americană, cât şi dinspre partea românească. Mă duc în partea de nord a oraşului, la „Russian Tea”, unde sper să găsesc pe cineva care îmi poate confirma cele spuse de bătrânul rus. O doamnă distinsă, îmi traduce în engleză, aproape cuvânt cu cuvânt, ceea ce îmi spusese şi omul de dinainte.

Sun din oraş la redacţie. Sunt panicată. Mi-e teamă că m-am băgat în ceva mult prea complicat.
- Cum vrei să procedezi?, mă întreabă şeful. Ai informaţii foarte delicate…
- Ştiu, e jackpot-ul… Însă nu sunt 100% sigură că vreau să le public. Dacă e nevinovat şi îi distrug credibilitatea, reputaţia?
- Crezi că e nevinovat? Ce-ţi spune instinctul?
- E mânjit. E băgat până la coate în… Am ştiut-o din prima, dar nu am vrut s-o cred.
- Ce facem? Introducem informaţia în numărul de poimâine?
- Da. E timpul să descoperim până unde se întind tentaculele acestei caracatiţe.
- Îţi dai seama că vom isca un scandal diplomatic fără precedent între S.U.A., România şi Rusia?
- Îmi dau seama… Prima dată îţi voi trimite articolul spre publicare, apoi voi merge cu înregistrarea la C.I.A. şi le voi spune adevărul despre cine sunt şi de ce am ales să intru „undercover”. Astfel, nu îmi vor putea forţa mâna să reunţ la articol, din moment ce va fi deja publicat în ziar.
Închid telefonul public şi părăsesc cabina, neştiind că în spatele meu, la doar câţiva metri, 2 agenţi mă urmăresc din umbră…
 

Acest articol a fost scris pentru etapa 34 a concursului SuperBlog 2010, etapă sponsorizată de BlogMoney.

„Enunţ probă: AMD a lansat noua serie de plăci grafice AMD RADEON 6000, şi o dată cu aceasta a făcut înca un pas în evoluţia tehnologiei 3D. Realizează un articol pe blogul tău în care să ne povesteşti cum vezi tu evoluţia tehnologiei 3D?”

PREZENTUL ÎN 3D… 7D…  VIITORUL ÎN 20D…?

Contrar părerii generale, tehnica tridimensională – sau 3D – nu este una nouă. Părinţii şi bunicii noştri vizionau filme la cinematograf, uneori cu ajutorul ochelarilor anglyph cu lentilă roşie şi albastră (red/cyan) încă de pe la mijlocul secolului anterior. De altfel, efectul 3D (stereoscopic) s-a descoperit undeva la finalul anilor 1800.

Popularizarea efectului 3D a fost dată de filmele realizate cu această tehnică, datorită dezvoltării calităţii imaginii din punct de vedere al clarităţii, culorii şi detaliului – high-definition –, oferind astfel o vedere tridimensională cât mai aproape de realitate.

Până nu demult, doar cinematograful oferea acces la imagini video 3D. O dată cu expansiunea domeniului tehnologic, marile companii de IT&C au reuşit să implementeze efectul tridimensional în plăcile grafice din laptopuri şi sisteme desk, produse pe scară largă.

Una din aceste companii este şi AMD, cunoscută pentru inovaţiile sale de-a lungul timpului. Compania a lansat noile plăci grafice AMD RADEON 6000, respectiv AMD RADEON HD 6850 şi AMD RADEON HD 6870, făcând un pas important în evoluţia 3D. Plăcile sunt compatibile cu tehnologiile Microsoft DirectX 11, cu AMD Eyefinity şi AMD EyeSpeed.

Ceea ce înseamnă o nouă abordare a utilizatorilor asupra vizualizării conţinutului multimedia şi de divertisment (filme, videoclipuri, fotografii, jocuri) – multitasking prin rularea fără probleme a mai multor aplicaţii complexe, efecte realistice în filme şi în jocuri. De asemenea, profesioniştii în editare grafică au posibilitatea de a îmbunătăţi detaliile vizuale ale diverselor proiecte la care lucrează, indiferent dacă folosesc tehnică HD sau Blu-ray.

Dar tehnologia 3D nu se aplică numai entertainment-ului sau al artelor vizuale, ci multiplelor domenii. De exemplu, criminaliştii folosesc deseori 3D în scanarea corpului sau al scheletului uman, pentru o mai bună vizualizare a rănilor din exterior şi mai ales din interior; reconstrucţia facială şi corporală ia mai puţin timp prin tehnica 3D în cazul craniilor/ osemintelor. Scanarea 3D este utilizată mai nou şi ca metodă (controversată) de securitate la aeroporturi, în cazul în care există persoane cu arme sau substanţe interzise asupra lor.

A început să se folosească scanarea 3D şi în medicină, iar încetul cu încetul, această tehnică va pătrunde în spitalele din întreaga lume – e unul din aspectele foarte importante ale medicinei viitorului, cel puţin în diagnosticare şi tratament.

În anii 1950, militarii germani foloseau ochelari stereoscopici pentru a analiza planurile aeriene din diverse zone. În 2010, militarii americani dispun de tehnologie 3D infraroşu, pentru o mai bună analiză a poziţiilor inamice pe timp de noapte.

Sunt o mulţime de alte areale în care tridimensionalitatea îşi va pune amprenta, cât de curând. Însă tehnologia avansează. Există filme şi spectacole redate în 7D. Am asistat la un astfel de spectacol în 2007, la Walt Dinsey World; senzaţiile au fost, pe moment, incredibile  şi surprizătoare : de la imagini tridimensionale la scaune care se mişcau, pale de vânt, picuri de apă, atingeri şi şoapte la ureche, până la mirosuri puternice. În concluzie, de la 4D în sus (5D, 6D, 7D) urmează efecte fizice şi ambientale, nu numai grafice.

Peste câţiva ani nu se va mai vorbi de computere cu placi grafice care redau 3D, şi de accesorii „simple” pentru computer cum ar fi ochelarii anaglyph etc., ci de experienţe 7D în propria casă: computere care vor veni cu scaune şi altă aparatură capabilă să redea la capacitate maximă 7D sau chiar o tehnologie mai avansată (cu siguranţă, dezvoltatorii nu vor rămâne fără cifre!).

Până atunci însă, nu ne rămâne decât să ne destindem prin urmărirea unui film care dispune de tehnica 3D, să ne jucăm în 3D în mod complex, folosindu-ne de AMD Eyefinity, având posibilitatea de a cupla până la 6 monitoare pentru o experienţă totală a jocului… AMD oferă soluţii grafice de ultimă generaţie şi un spectru larg de posibilităţi.

Acest articol a fost scris pentru etapa 33 a concursului SuperBlog 2010.

„Enunţ probă: Noile monitoare LED ASUS MS şi ML sunt mai mult decât ergonomice. Mai mult decât o înşiruire de conectori, specificaţii, funcţii care mai de care, demne de secolul 21. Facilităţile oferite şi designul sunt îmbinate aproape ideal. Când vei vedea un MS238 sau ML248, nu-l vei uita. Este pur şi simplu dragoste la prima «vizualizare». 

Cât de mult contează pentru tine monitorul? Cât de multă importanţă acorzi designului, specificaţiilor tehnice, funcţiilor eco etc.?”

UN CERTAIN REGARD – MONITOARELE ASUS DESIGNO

Am să încep articolul prin a menţiona că am mai scris despre monitoarele ASUS Designo în concursul SuperBlog de anul trecut şi în concursul BlogWars de anul acesta. Nu doresc să repet informaţiile deja ştiute, deci va fi un articol mai scurt, însă la obiect.

Sunt foarte conştiincioasă din punct de vedere ecologic. Întotdeauna am considerat că protejarea naturii este o obligaţie a omului, nu un trend, o modă care vine şi pleacă, apoi revine peste câţiva ani şi tot aşa. Curios e faptul că, deşi tehnologia progresează, oamenii devin tot mai dependenţi de aceasta; în loc să trăim respectând natura, ne înconjurăm de obiecte care consumă energie, care sunt fabricate din materiale dăunătoare naturii: aparatele electrocasnice, de îngrijire a corpului, de climatizare, de divertisment şi comunicaţii etc.

De aceea, multe companii vin cu soluţii inteligente pentru problemele secolului actual. Una din aceste companii este ASUS, care este recunoscută pe plan mondial pentru produsele ecologice lansate, cum ar fi notebook-urile ASUS Bamboo, ASUS NX, microprocesorul ASUS EPU şi monitoarele ASUS Designo MS şi ML.

Monitoarele ASUS Designo mi-au atras atenţia de prima dată. După cum îi spune numele, punctul lor forte este design-ul futuristic: ultra-subţire, cu un element de susţinere sub forma unui inel, care are şi rolul de a ajusta unghiul de înclinare a monitorului, doar prin utilzarea unui deget (ţin minte când mă chinuiam să ajustez gradul de înclinare al vechiului monitor CRT cu ambele mâini; de multe ori nu reuşeam să îl poziţionez exact cum aş fi dorit).

Fiind ultra-subţiri, aceste monitoare nu ocupă loc pe masă ori pe birou (din nou îmi aduc aminte de monitorul CRT care îmi ocupa mai mult de jumătate din suprafaţa biroului). E ideal pentru cei care lucrează la mult la computer, având spaţiu pentru imprimantă, dosare, caiete, planşe, cărţi, CD-uri etc.

Faptul că noile ASUS ML (cu design  îmbunătăţit) sunt ecologice înseamnă un plus în favoarea achiziţionării monitoarelor LED. Nu au mercur în componenţă şi consumă cu până la 45% mai puţină energie, deci generează cu 23,6 kilograme mai puţin CO₂ – dioxid de carbon (mai puţină energie înseamnă mai puţină poluare şi o factură la curent vizibil redusă, iar scăderea emisiilor de CO₂ înseamnă mai puţin aer nociv inhalat, în condiţiile în care se defrişează masiv pe tot teritoriul României, iar copacii nu reuşesc să absoarbă întreaga cantitate de CO₂, existent mai ales în zonele urbane). 

Calitatea imaginii este un alt atu al seriei Designo de la ASUS, monitoarele având culori vibrante, redare în high-definition, fără a obosi ochii după perioade îndelungate de utilizare.

Recomand cu toată seriozitatea monitoarele Designo şi alte produse ASUS, pentru că sunt inovatoare, prietenoase cu mediul înconjurător şi folosesc materiale reciclabile.

Pentru mai multe detalii – tehnice şi de design – vă invit să vizitaţi link-urile active de mai sus.

P.S.: Sunem la mijlocul lunii noiembrie şi în Baia Mare au fost astăzi 20° C, vreme însorită. Oare nu e un semnal de alarmă cu privire la excesul de poluare din natură?

Acest articol a fost scris pentru etapa 32 a concursului SuperBlog 2010.

„Enunţ probă: Astăzi, Azerty.ro ridică ştacheta în comerţul online românesc! Pe lângă noul look, Azerty vine şi cu multe noutăţi în comunicarea comerţului online, dar şi cu diverse facilităţi, pentru a fi cât mai aproape de clienţii săi.

Tema pentru această probă este să specificaţi care sunt argumentele pro şi contra noului site. Vă rugăm să dezvoltaţi ideile şi să fiţi cât mai generoşi în detalii.”

UN AZERTY NOU-NOUŢ

După câteva săptămâni în care au ţinut lumea pe jar, cei de la Azerty au făcut, în sfârşit, mult aşteptata „dezvelire” a noii interfeţe a site-ului. Pentru cei neavizaţi, trebuie menţionat că Azerty este un magazin online specializat pe soluţii de IT&C.

La o primă analiză, constat că Azerty a renunţat la eternele culori ale layout-urilor prezente pe multe site-uri de nişă, şi au făcut un rebranding puternic, care începe cu design-ul: un nou logo, cu alb şi albastru, şi un nou layout, în acelaşi culori, pentru a face un statement puternic.

Mai jos, voi prezenta câteva opinii pro şi contra pe care le-am dezvoltat în cadrul perindării prin noul site Azerty.

Argumente pro:

• funcţia „live face on web”, activată atunci când un utilizator intră pe site, prezentă prin o domnişoară sau un domn ghidează utilizatorul pe harta site-ului sau oferă asistenţă informaţională;
• faptul că se comercializează PC-urile cu Windows preinstalat (acest mod de a vinde sistemele desk şi laptop-urile este specific pieţei americane);
• categoriile şi subcategoriile de produse, aliniate ordonat, în stânga paginii, pentru o vizualizare cât mai rapidă şi mai concisă;
• filtrele diversificate care simplifică mult căutarea unui produs (producător, culoare, calităţi ale produsului etc.);
• existenţa categoriei „eLibrărie”, unde sunt disponibile software-uri educaţionale şi reviste;
• existenţa posibilităţii de a cere informaţii despre produsul care interesează, posibilitatea de a-l compara cu altul, recomanda şi posta pe Facebook dacă place (prin intermediul butonului „Like”);



• icoana prezentă la pagina de „Promoţii”, în dreptul fiecărui produs redus sau promoţional, din care cumpărătorul află ce avantaje are dacă achiziţionează respectivul articol;

• cardul VIP, cu discount de 2%, oferit clienţilor fideli ai magazinului;
• campania „Microsoft Original”, prin care Azerty.ro şi Microsoft îndeamnă utilizatorii de PC-uri să achiziţioneze computere cu sisteme de operare preinstalate – simpatică şi de efect!;
• review-urile video la diverse articole IT&C – pentru a şti ce?, când?, cum?, de ce? şi pentru ce?;
• interactivitatea cu clienţii şi vizitatorii prin intermediul reţelelor de social media Facebook, Twitter şi prin intermediul blogului Azerty;
• prezentarea unor produse în imagini de 360°, pentru o analiză mai detaliată a aspectului şi altor caracteristici.

Argumente contra:

• vechea nemulţumire legată de afişarea preţurilor în RON şi nu în lei (nu mai există lei vechi, deci de ce se păstrează acest simbol?);
• lipsa filtrului „preţ”, pentru a ordona produsele în funcţie de preţ, de exemplu: „produse între 1000-2000 lei”, „între 2000-3000 lei” etc. (în cazul în care există un buget strict, limitat pentru cumpărături şi lipsa timpului în a parcurge toate produsele de la diferite branduri pentru a vedea care preţuri se apropie de bugetul deţinut).

Îmbunătăţirile aduse site-ului sunt vizibile, de asemenea şi inovaţiile cu care se prezintă pe piaţa românească. Vă invit să vizitaţi magazinul online Azerty, sau chiar să-i treceţi pragul „fizic” la adresa din Bucureşti, unde puteţi testa diferite produse comercializate de Azerty.

(click pe imagini pentru a vedea la mărimea originală)

Acest articol a fost scris pentru etapa 31 a concursului SuperBlog 2010.

„Enunţ probă: Scrie un post în care să prezinţi modul în care tehnologia SonicMaster de la ASUS obţine performanţele acustice deosebite şi prezintă aspectele care transformă sunetul într-o experienţă naturală.”

ASUS SONIC MASTER – VIITORUL E AICI

Trăim în 2010. „Ei, şi?”, vă veţi întreba unii dintre voi. „Nu ne spui nimic nou.” De data aceasta însă, trebuie să privim anul 2010, prezentul, ca pe un moment important şi decisiv în viitorul entertainment-ului global.

Compania taiwaneză ASUS inovează mereu; datorită evoluţiei tot mai spectaculoase a tehnologiei, un sector din divertisment tinde să-l suprime pe altul. Mă refer la notebook-urile şi monitoarele ASUS, care transformă instant o banală cameră într-un cinematograf sau într-o sală de spectacole: imagini în high-definition, high-resolution şi 3D, culori vibrante şi sunete excepţionale. Astfel, cinematografele vor pierde teren în favoarea gadgeturilor care redau conţinut media la aceeaşi calitate, dar care au un atu puternic: mobilitatea.

Atunci când a conceput noua generaţie de notebook-uri multimedia, ASUS a colaborat cu profesioniştii de renume mondial de la Bang & Olufsen ICEPower, realizând standardul numit SonicMaster, o „denumire aproape prea simplă pentru secretele ce stau ascunse în spatele ei.”

Îmi închipui sunetul metalic produs de căderea unui ac, şi ecourile pe care mica dovadă a atracţiei gravitaţionale le provoacă. Reverberaţiile tocurilor pe asfalt, pe gresie sau pe lemn au tonalitate diferită. Cu tehnologia SonicMaster pot auzi şi distinge acest lucru.

Cele mai frumoase sunete sunt cele din natură. Râul care se repede la vale, ciripitul păsărilor în pădure, bâzâitul albinelor şi al bondarilor, picăturile de apă care se preling din ţurţuri, zăpada întărită care scârţuie sub picioare, vântul şuierând, tunetele din miezul verii… Toate capătă o altă dimensiune atunci când sunt redate prin SonicMaster.

Fie că e vorba de zgomote care sunt necesare într-un film sau videoclip, pentru a transpune spectatorul în lumea prezentată, fie că sunt înregistrări personale sau concerte live pe stadioane imense, SonicMaster face diferenţa, separând elementele unei coloane sonore. SonicMaster permite notebook-urilor să redea cu până la patru octave mai mult decât notebook-urile obişnuite, scoţând din background sunetul şi făcându-l actant principal, alături de personajele unui film sau alături de documentaristul care cutreieră jungla în căutarea unor specii rare de animale.

Cum a reuşit să obţină ASUS o astfel de performanţă în domeniul audio? De la sursa audio şi pâna la boxe, ASUS a regândit şi redesenat fiecare proces software şi hardware, pentru a obţine un sunet perfect în momentul când acesta ajunge la urechile ascultătorului.

Laptopurile ASUS N Series (N43, N53, N73) şi ASUS NX beneficiază de tehnologia SonicMaster: Codec performant, amplificator puternic, camere de rezonanţă mai largi, difuzoare cu 60% mai mari. Exclusive Virtual Bass şi X-Matrix conferă un sunet sorround şi o ambianţă plăcută la vizionarea unei întreceri motorsport sau a unui concert. Dinamic Refinement System conferă sunet pur, preîncarcă sau preajustează sunetele pentru a preveni tonalităţile false sau distorsiunile vocale.

Cine va deţine un astfel de notebook, cu siguranţă nu va mai reveni la un altul, „obişnuit”. Va fi uimit de cât de clar se disting instrumentele din orchestraţia unei piese, câtă energie pozitivă se transmite prin sistemul de boxe în timpul unei competiţii sportive sau a diferitelor celebrări!

Acest articol a fost scris pentru etapa 30 a concursului SuperBlog 2010.

„Enunţ probă: real,- Hypermarket a lansat o nouă gamă de produse electrocasnice mici, sub brandul propriu Alaska. Redactează un articol în care să ne prezinţi opinia ta cu privire la această gamă de produse. În ce masură o consideri utilă, oportună, diferită de alte branduri? Ce alte produse ai dori sa regăseşti în gama de electrocasnice mici Alaska? Este aceasta suficient de dezvoltată?”

ALASKA – GOSPODĂREŞTE TRADIŢIONAL ÎN MOD OCCIDENTAL

Bucătăria mea nu e nici pe departe atât de spaţioasă încât să găzduiască toate aparatele electrocasnice ale epocii contemporane, deşi mărturisesc că deţin o mulţime de astfel de „gadget-uri”. Cu unele suntem obişnuiţi de ceva vreme (cafetiere, cuptoare cu microunde), iar cu altele abia acum ne „decorăm” casa (friteuze, aparate pentru copt pâine).

Aceste electrocasnice sunt extrem de utile în gospodăria modernă, dar de multe ori le găsim la preţuri exorbitante. Ele nu ar trebui să fie un lux, un privilegiu, ci o normalitate în fiecare casă a secolului XXI. real-, Hypermarket, în asentimentul meu şi a multora, a venit cu o „ofertă care nu se poate refuza” (parafrazând o celebră replică): a lansat o gamă de produse electrocasnice mici, sub brandul Alaska. Pe lângă faptul că produsele cuprind o gamă largă (peste 50 de tipuri), sunt şi avantajoase la preţ, fiind cu 20%-30% mai ieftine decât alte branduri, nefăcând rabat de la calitate.

Se spune că nu e frumos să faci cadou obiecte care să sugereze că locul femeii e la cratiţă sau la curăţenie. Eu una m-aş bucura să primesc astfel de daruri, mai ales că mi-au făcut cu ochiul fierbătorul de apă inoxidabil fără fir şi mixerul de mână cu vas şi cântar. E important de precizat că din gama de electrocasnice Alaska nu fac parte doar produse de bucătărie, ci şi cele de îngrijire personală, fiere de călcat şi produse de climatizare. Aparatul de hidromasaj este foarte util şi conferă impresia unui mini-spa în propria casă. Noroc cu microcentrala de apartament; nu am nevoie de radiator! Cel cu ulei de la Alaska ar fi fost ideal pentru camera mea!

Pentru o viaţă sănătoasă, depindem mult de electrocasnice. Nu strică niciodată să avem la îndemână un toaster, un sandwich maker, un storcător de fructe, un blender… Nimic nu se compară cu sucul de mere proaspăt (de morcovi sau de portocale), făcut în casă, la storcător, alături de câteva felii de pâine prăjită la toaster, unsă cu puţină miere!

Recomand vizitarea, analizarea şi cumpărarea produselor Alaska. Se apropie sărbătorile; sunt sigură că celor dragi le-ar prinde bine un cadou util, de genul unui uscător de păr cu inonizare, unei maşini de tuns…

Ce alte aparate mi-aş dori să văd în viitor incluse în gama Alaska? Plăci pentru păr, aparate de epilat, espresso-uri, aspiratoare de mână, feliatoare electrice şi roboţi de bucătărie!

Acest articol a fost scris pentru etapa 28 a concursului SuperBlog 2010.

„Enunţ probă: Povesteşte-ne într-un articol scris pe blogul tău ce te-ar convinge să foloseşti Blogway?”

BLOGWAY… OR THE HIGHWAY!

După ce am citit enunţul probei, am rămas câteva minute în cumpănă. Nu ştiam ce să menţionez în afara motivelor pe care le listasem la problele anterioare ale sponsorului, din cadrul concursului SuperBlog. Nu vreau să mă repet, dar nici nu pot să vin cu o întreagă proză fantastică despre ce m-ar convinge să folosesc serviciul Blogway, deoarece îl folosesc deja.

Am făcut cunoştinţă cu Blogway în 2009, la a doua ediţie SuperBlog. Mi s-a părut a avea în spate o echipă simpatică, şi mai ales, oferea un serviciu profesionist de blogging. La una din emisiunile Radio Lynx dedicate concursului, am aflat mai multe detalii despre Blogway. Apoi, în februarie 2010 mi-am luat în primire site-ul/ domeniul, oferit cadou de cei de la Blogway la prima aniversare a lor pe piaţa din România.

Ce mi-a atras atenţia la Blogway?

• Modul în care şi-au prezentat produsul (strategia de marketing);
• Faptul că au venit cu o manieră nouă, inovativă de vânzare a produsului (cardul Blogway);

• Oferă asistenţă 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână;
• Concepţia tinerească, fresh, energică despre blogging;
• Comunicarea cu clienţii este făcută direct, prin intermediul social media (Facebook, Twitter) şi logic, al blogului Blogway (deci există un feedback imediat din ambele părţi);

• Posibilitatea de a testa serviciul Blogway înainte de a-l cumpăra;
• Posibilitatea de a testa şi experimenta pe http://www.blogwaydemo.ro (setări de admin, layout-uri, widget-uri, pagini, script-uri etc.);

• Foloseşte platforma WordPress, mult mai complexă decât alte platforme cu care eram eu obişnuită, şi care se bucură de o popularitate crescândă în online;
• Oferă serviciu de e-mail cu posibilitatea creării mai multor căsuţe poştale electronice.

Fără a face laudatio, mă consider norocoasă pentru că am beneficiat de serviciile lor timp de aproape un an, deoarece de când sunt utilizator Blogway, am învăţat o grămadă de lucruri despre administrarea unui site/ blog. În plus, un domeniu .ro îmi conferă o altă prestanţă în online, devenind o carte de vizită oficială, chiar dacă e virtuală.

Acest articol a fost scris pentru etapa 29 a concursului SuperBlog 2010.

„Enunţ probă: Scrie un articol în care să povesteşti ce laptop din promoţia Oktal îţi stimulează imaginaţia şi de ce?”

TOSHIBA SATELLITE L500 1XZ

Voi fi întotdeauna atrasă de laptopurile companiei Toshiba, din trei motive: designul, performanţa şi… pentru că un Toshiba a fost primul meu laptop, cumpărat din primii bani munciţi într-o vacanţă de vară din anii studenţiei. Deci nu pot decât să optez pentru un laptop Toshiba, mai exact Toshiba Satellite L500 1XZ, aflat la promoţie pe site-ul Oktal.

A trecut vremea când „puterea” unui computer era dată de numărul de GB înglobaţi în HDD. Acum se vorbeşte de plăci de bază, de procesoare care turează la maximum, de monitoare ecologice şi de redare în High-Definition.

Ei, laptopul pe care l-am ales – Toshiba Satellite L500 – dispune de un procesor Intel Core i3, de o memorie de 4096 MG (cu extindere până la 8192 pentru userii hyperactivi). Hardul are o capacitate de stocare de 320 GB; unitate optică DVD SuperMulti, ecran HD de 15,6 inch, boxe HD şi webcam, conexiune prin Ethernet, Wireless sau Bluetooth, 3 porturi USB 2.0, 1 intrare SATA, 1 fantă Bridge Media 4-in-1…

Dincolo de datele reci, de specificaţiile tehnice pe care numai cei avizaţi/ pasionaţi le înţeleg, trebuie ştiut că, în ziua de astăzi, a deţine un laptop înseamnă a păşi în ritm cu societatea, cu tehnologiile, cu nevoia de a comunica, de a primi şi trimite informaţii.

Un laptop înseamnă în primul rând portabilitate. Îl pot utilza oriunde, oricând, fără a avea nevoie de o sursă de curent, datorită bateriei care are autonomie din ce în ce mai mare. Datorită conectivităţii wi-fi am acces la Internet în orice parte a casei (în cazul în care posed un router sau măcar un stick de Internet mobil), în parcuri, în pub-uri, în hoteluri sau pe plajă. Tehnologia Bluetooth mă ajută să fac un schimb de informaţii între laprop şi un alt gadget care dispune de această tehnologie, cum ar fi un telefon mobil, un netbook, un e-book reader etc.

Ecranul luminat cu LED consumă mai puţin curent electric, deci ajută la conservarea energiei. Display-ul destul de mare îmi conferă plăcerea de a urmări filme şi videoclipuri HD, clare şi în culori vibrante. Pot vedea imagini la rezoluţii mari, le pot descărca din aparatul foto prin cablul de date sau folosind interfaţa Bridge Media 4-in-1, introducând cardul SD  din camera digitală în computer.

Am posibilitatea de a stoca date în limita a 320 GB, mai mult decât generos pentru un utilizator avid al computerului; dacă totuşi cei 320 de GB nu-mi sunt suficienţi sau doresc să păstrez anumite date pentru posteritate, pot descărca fişiere pe stick-uri de memorie (tot prin porturile USB) sau le pot stoca pe CD-uri sau DVD-uri, utilizând unitatea optică.

Ascult muzica preferată la boxele incorporate, care redau sunetul în HD. Povestesc cu prietenii şi familia pe chat, utilizând microfonul şi webcamul. Navighez pe Internet, „răsfoind” portaluri cu ştiri, cu videoclipuri, intrând pe site-urile de social media, sau pur şi simplu documentându-mă pentru un proiect sau verificându-mi adresa de e-mail. Tot pentru destindere, profit la maximum de puterea procesorului, de caracteristicile plăcii de bază pentru a mă juca diverse game-uri solicitante din punct de vedere grafic…

Programele tip Office sau cele de editare text/ foto îmi uşurează mult munca: scriu repede şi uşor, lăsându-mi imaginaţia să cutreiere după idei, frânturi de amintiri sau sclipiri creative. Completez textele uneori simple sau banale cu fotografii, grafice sau tabele care reprezintă ceva, care vin în completarea unui articol sau unei poveşti împărtăşite celor dragi.

Privesc laptopul ca pe un centru media complex, cu rol educativ, informativ şi de destindere; un instrument de lucru cu posibilităţi multiple; un mijloc eficient de a ţine legătura cu colegii de şcoală sau de serviciu, cu amicii, cu prietenii, cu familia; un intermediar în a cunoaşte oameni noi, din toate colţurile lumii.

Acest articol a fost scris pentru etapa 27 a concursului SuperBlog 2010.

„Enunţ probă: Ţinând seama de istoricul şi experienţa Toyota de până acum, ce direcţii de dezvoltare ai propune managementului Toyota? Ce inovatii şi proiecte CSR marca Toyota ţi-ar plăcea să vezi in viitorul apropiat? Prezintă-ne ideile tale şi argumentează-le.”

TOYOTA – CORPORATE SOCIAL RESPONSIBILITY

Toyota a fost întotdeauna o companie deschisă spre inovaţie. Acest lucru se observă din vânzările automobilelor în întreaga lume. Spre deosebire de constructorii cu tradiţie, în special cele americane, care merg pe un anumit concept standardizat şi rigid al construcţiei automobilelor – a se vedea defunctele Pontiac, Hummer etc. – compania japoneză a preferat să vină mereu cu idei noi, futuristice.

Aflasem de anul trecut, de la ediţia precedentă a concursului SuperBlog, că Toyota se implică în protejarea mediului, prin găsirea unor soluţii ecologice de reducere a consumului de combustibil, a emisiilor de toxice. Anul acesta descopăr că aceste planuri fac parte din planul Corporate Social Responsibility (CSR sau Responsabilizare Socială), şi că de fapt, există mai multe proiecte puse în mişcare de către constructorul japonez.

Printre proiectele CSR se numără:

- programul de burse „Toyota Environmental Activities Grant”, care acordă burse începând din anul 2000 în 46 de ţări; anul acesta, programul se concentrează asupra fenomenului de încălzire globală şi asupra conservării biodiversităţii mediului;

 - folosirea unui „plastic ecologic”, care se obţine din trestia de zahăr; este un material rezistent la căldură, durabil şi care nu se micşorează în timp; va fi folosit în interiorul maşinii, de la carpete până la scaune, port-bagaj etc;

- participarea la diverse programe şi conferinţe care dezbat problema mijloacelor de transport inteligente (ITS), şi aplicabilitatea lor în viaţa de zi cu zi;

- reciclarea bateriilor din nichel şi alte metale, folosite la maşinile hibrid, pentru a fi transformate din nou în baterii;

- tehnologia Prius Plug-In Hybrid, care lasă maşinii posibilitatea de a-şi putea încărca bateria de la orice sursă exterioară de electricitate;

- crearea unor vehicole de trasport mobil pentru persoanele cu dizabilităţi fizice saupentru cele care preferă un mijloc de transport neconvenţional şi nepoluator – Toyota „i-REAL”;

- crearea unui transportor robotic, „Wiglet”, util oamenilor în parcurgerea unor distanţe mari; avantajul Wigletului este că se poate transfroma uşor într-un fel de skateboard electric, potrivit pentru activităţile de recreere.

Sunt impresonată de implicarea companiei Toyota în multe din dimensiunile vieţii cotidiene, şi mai ales de politica „green” pe care au adoptat-o şi pe care continuă să o dezvolte.

Mi-ar plăcea să văd maşini hibrid sau în totalitate electrice care îşi iau energia prin mijloace neconvenţionale: de exemplu, panouri solare aplicate undeva pe capota maşinii, poate chiar integrate în designul automobilului, ca şi cum ar fi fost parte din maşină dintotdeauna. Nu e niciun secret că s-au căutat şi s-au găsit combustibili nepoluatori pentru a înlocui benzina: azi aceştia se produc din ulei de gătit folosit (prin procesare, extracţie şi rafinare), din diferite plante care se regenează uşor. Visez la un moment în care maşinile vor circula numai cu acest combustibil bio, sau numai cu energie obţinută pe cale naturală, de la Soare.

Aş dori să existe mai multe programe de educare a şoferilor şi a viitorilor şoferi cu privire la regulile de circulaţie, la posibilitatea să reducerii noxelor autoturismelor personale, cum să obţină cea mai bună performanţă de la maşinile lor prin folosirea tehnologiilor inovatoare puse la dispoziţie de Toyota.

Poate că ar fi mult mai multe de scris şi de planificat, dar din perspectiva unei persoane care nu are carnet şi nici nu ştie exact cum e cu „arta” condusului, consider că ideile pe care le-am prezentat sunt aplicabile şi ar avea un impact pozitiv asupra îmbunătăţirii calităţii vieţii.

Acest articol a fost scris pentru etapa 26 a concursului SuperBlog 2010.

„Enunţ probă: «Cum crezi că o să evolueze transportul aerian în următorul secol?»

Acum mai bine de 100 de ani, când a fost realizat primul zbor autopropulsat (cu un aparat mai greu decât aerul), nu ne imaginam că vom putea parcurge distanţe de mii de kilometri în aer, de la o destinaţie la alta. Sau că vom putea zbura deasupra oceanului. Sau că vom putea face o călătorie în jurul lumii în mai puţin de 80 de ore… de zbor. Astăzi, totul este o normalitate. Cele mai lungi distanţe sunt parcurse cu o viteză uimitoare, fapt ce părea de neconceput în urmă cu 2 secole.

Scrie un post despre cum crezi că va evolua aviaţia în următorul secol, în anul 2110, cum îţi imaginezi transportul aerian şi cum va fi el integrat în viaţa cotidiană.”

EXERCIŢIU IMAGINATIV – ZBORURILE COMERCIALE ÎN 2110

Ajunsese în timp util la aeroportul Otopeni. Traficul din Bucureşti se mai decongestionase de când se construiseră şoselele suspendate, iar taximetristul – cu vechime de zeci de ani în meserie – ştiuse exact pe unde să ocolească, ce drum să aleagă şi cât să tureze maşina electrică pentru a o lăsa pe domnişoara director în faţa aeroportului la ora stabilită.

Domnişoara îşi predă bagajele la cală, după care se îndreptă către terminal. Era puţin somnoroasă. Îşi verifică ceasul de la încheietura mâinii: mai erau exact 25 de minute până la îmbarcare. Nerăbdătoare, se îndreptă spre un automat cu cafea: plăti, formând un cod de şase cifre pe pos-ul automatului, apoi alesese pastila cu aroma dorită. În mai puţin de 30 de secunde îşi luă în primire o cafea fierbinte, aromată şi tare.

Sorbi din cafea încet, privind prin fereastra clădirii aeronavele de ultimă generaţie – imense, cu botul oarecum ascuţit şi cu aripile încărcate de leduri şi senzori electrici –care ba îşi luau zborul, ba reveneau, rulând încet pe pistă. „Cursa TAROM TransAtlantic Bucureşti-New York… Pasagerii cu bilete pentru First Class şi Business să poftească la terminal… Ceilalţi pasageri sunt rugaţi să aştepte până primul grup va fi îmbarcat.” Filtră informaţiile date de personalul TAROM, reţinându-le doar pe cele importante. Îşi luă micul troller şi porni pe coridorul ce ducea la uşa avionului. 

Întâmpinată de personalul zâmbitor al TAROM TransAtlantic, fu îndrumată către locul ei, la clasa Business. Precaută ca întodeauna – efectua 3-4 curse transatlantice pe lună, în interes de serviciu – îşi puse centura de siguranţă înainte să aştepte semnalul obişnuit, şi ceru însoţitoarei de bord o sticlă de apă minerală. Cafeaua îi lăsase un gust dulceag în gură, dar şi o sete puternică.

(Sursă)

După decolarea extrem de silenţioasă a avionului, îşi deschise ecranul cu imagine holografică pentru a vedea un film… Selectă un canal care difuza seriale de comedie. Trecu doar o oră de zbor când i se aduse mâncarea: optase pentru orez indian şi piept de pui, asezonate cu mult curry, o chiflă caldă, tort de ciocolată şi bineînţeles, nelipsitele alune, pe care le adora. Termină de mâncat şi se gândi să doarmă restul drumului pe care îl avea de parcurs – încă vreo 6 ore – pentru a ajunge odihnită la New York. Apăsă un buton şi spătarul banchetei se lăsă mult în spate. Îşi potrivi perna şi pătura şi adormi… Se trezi chiar înainte de a ajunge la destinaţie, se duse la baie să se împrospăteze, după care îşi strânse lucrurile şi aşteptă aterizarea. Odată aeronava oprită pe pista, îşi desfăcu centura de siguranţă şi ieşi grăbită.

În taxi se uită peste pliantele primite în avion şi află cu mirare că TAROM pregătea o fuziune cu o altă companie celebră de aviaţie, pentru a dezvolta ramura zborurilor comerciale în spaţiu. Îşi aminti, surâzând, cum înainte de a se ocupa de contractul cu americanii, efectuase mii de zboruri paneuropene doar pe parcursul unui an, mai ales în weekenduri, pentru relaxare: Viena, Praga, Bruxelles, Paris, Belfast, Londra, Moscova, Atena, Timişoara, Baia Mare,  Budapesta, Berlin, Oslo, Stockholm, Amsterdam… Iar acum… poate că va merge şi în spaţiu!

Prefera călătoriile cu avionul în locul maşinii. Din punctul ei de vedere era mai comod, ajungea mai repede la destinaţie. Avioanele din 2110 nu poluau, spre dosebire de cele din urmă cu o sută de ani, folosind combustibil bio. În plus, îi plăcea panorama de sus a oraşelor şi satelor, a munţilor şi lacurilor, îi plăcea să fie mereu deasupra norilor… Nu mai trebuia să-şi facă griji pentru traficul de pe autostrăzi, pentru aglomeraţia de la orele de vârf.

O dată ieşită din aeroporturi, de multe ori închiria biciclete şi cutreiera diversele zone. Părinţii ei făceau acelaşi lucru, mai greu fusese să-şi convingă bunicii… Pe vremea lor, se călătorea doar ocazional cu avionul, mai ales pe distanţe mari. Însă reuşise să-i convingă să-şi lase maşina şi să savureze confortul unor călătorii scurte cu avionul, de la Cluj la Bucureşti sau de la Bucureşti la Roma. De alfel, călătoriile cu avionul intraseră în cotidianul oamenilor, erau privite ca ceva normal, o alternativă convenabilă maşinii sau trenului.

În geamul taxiului se reflectară siluetele masive ale zgârie-norilor newyorkezi, şi a multitudinii de reţele de şosele şi linii de tren suspendate. Luminile ledurilor reclamelor electronice creşteau în intensitate o dată cu lăsarea serii… Opri la hotel cât să facă un duş şi să-şi schimbe hainele. Avea întâlnirea cu asociaţii americani în mai puţin de o oră şi jumătate. Fusese un zbor plăcut; se simţi odihnită şi gata să încheie contractul cu cealaltă multinaţională. Deschise geamul camerei de hotel, pentru a lăsa să intre aerul proaspăt de toamnă. Privirea îi alunecă în zare, sus pe cer, spre luminile intermitente ale unei aeronave cu destinaţie necunoscută, dar cu o mulţime de vise ce abia aşteptau să se realizeze…

Acest articol a fost scris pentru etapa 25 a concursului SuperBlog 2010.