CharmBracelet

Suntem în epoca lui web 2.0 (o expresie atât de uzată, încât face parte din limbajul de lemn al bloggerilor, experților în social media, programatorilor, jurnaliștilor ș.a.md.) și era normal să găsesc un sinonim pentru „window-shopping”, datorită numeroaselor magazine online care-și au expusă marfa în sediul virtual al Internetului. Așa că pe Internet eu fac „display shopping”, și asta destul de des.

În periplul meu prin lumea online, am văzut destule magazine care comercializează accesorii, în special bijuterii. Le prefer pe cele hand made, artizanale, făcute de persoane cu har și talent, în spatele cărora nu se ascunde o mega-corporație. Problema la unele produse de acest fel este modul în care sunt realizate. Am trecut de mult de vârsta adolescenței, în care mai era acceptabil să-mi pun în urechi cercei-cornete de înghețată sau să port broșe-cățeluși; de asemenea, nu îmi sunt plăcute ochilor nici bijuteriile realizare din polimer, dar cu aspect de plastilină veche, pe care parcă le-au modelat copii de școală primară.

Este dificil să găsesc bijuterii de calitate într-un munte de articole kitschoase, forțat-trendy, unde alăturările de pisicuțe, cranii și bomboane sunt la ordinea zilei în diverse coliere și cercei. Dar… acum câteva săptămâni, am dat din întâmplare peste un banner al site-ului de bijuterii Charm de Paris. Am fost atrasă de numele acestuia (!) și mi-am zis să sau un click, să văd despre ce este vorba…

Accesoriile Charm de Paris m-au impresionat pe loc. Sunt atât de delicate, de frumoase, de sclipitoare, încât mi-au furat privirile și am zăbovit un timp îndelungat pe site. Unele produse sunt din argint, altele sunt realizate din perle, au drept accent o camee sau cristale Swarovski veritabile, iar absolut toate produsele sunt realizate dintr-un aliaj care nu conține nichel, deci nu se înnegresc (astfel, bijuteriile se păstrează o viață întreagă fără a se degrada și fără a lăsa urme pe pielea celor care le poartă).

În continuare, vă invit să citiți primul interviu publicat pe acest site, un interviu care are ca personaj central creatoarea accesoriilor „charmante” – cum ea însăși se exprimă – , Iulia Drinceanu, din Timișoara.

Prezintă-te în câteva fraze, pentru ca cititorii să cunoască artistul din spatele creațiilor.

„Artist”… este un cuvânt prea măreț pentru a mă descrie. Prefer să cred că sunt o persoană îndrăgostită de arta frumosului și tot ceea ce înseamnă creativitate. Sunt o fire boemă, romantică, îmi place să visez, dar în același timp pot fi și foarte rațională și cu picioarele pe pământ. Sunt rareori pretențioasă, iar starea mea emoțională e în general echilibrată, realistă și plăcută. Oamenii sunt atrași de atitudinea mea directă, deschisă.

Recunosc că sunt una dintre persoanele norocoase, care și-au descoperit talentul, și care prin munca lor reușesc să aducă zâmbetul pe fața celor din jur. Tocmai acest lucru mă motivează să merg mai departe cu ceea ce fac, dorind mereu să creez bijuterii și accesorii cât mai frumoase, pentru cei care îmi apreciază munca.

Îmi place să îmi petrec timpul alături de cei dragi si să ascult muzica Carlei Bruni, ador Parisul, florile mele preferate sunt freziile și bujorii. Alături de Charm de Paris, hobby-urile mele sunt fotografia și călătoriile. Mereu am fost fascinata de alte culturi și mi-am dorit să cunosc cât mai multe lucruri și să pot vedea diverse colțuri ale lumii. Fotografiile înseamnă câteodată mai mult decât o mie de cuvinte și ne ajută să păstram aproape diverse clipe din viața noastră.

Care a fost momentul când ai hotărât ca hobby-ul să se transforme în carieră (dacă ai avut un astfel de moment)?

Totul a început dintr-o joacă mai mult. Am primit un cadou foarte interesant de la o prietenă: un set de creație pentru bijuterii, și de acolo a început totul. Mai întâi am realizat câteva bijuterii și accesorii pentru mine și apoi am observat că prietenele mele erau foarte entuziasmate de rezultate și își doreau și ele așa ceva… Și am început astfel să creez și pentru alții. Creativitatea a fost mereu un punct forte pentru mine și datorită ei am reușit să îmi dezvolt această pasiune pentru bijuterii și accesorii.

Nu pot spune că Charm de Paris reprezintă pentru mine o carieră în momentul de față, ci reprezintă pasiunea pentru bijuterii și accesorii, bucuria că pot aduce zâmbetul pe fața multor femei cu ajutorul creațiilor mele în care de fiecare dată investesc muncă și dragoste.

Cum a luat naștere conceptul Charm de Paris?

Charm de Paris vorbește despre mine și pasiunea mea pentru bijuterii. Ca orice femeie, am fost mereu fascinată de strălucirea și eleganța bijuteriilor și mă bucur că mi s-a ivit această ocazie de a realiza eu însămi aceste minunății.

De ce tocmai Charm de Paris? Pentru că sunt îndrăgostită de Paris și tot ceea ce înseamnă charmul parisian. Mereu mi-am dorit ca prin bijuteriile Charm de Paris, doamnele sau domnișoarele care apelează la mine să aibă o apariție plină de grație, eleganță, foarte chic.

Lucrezi singură sau ai pe lângă tine colaboratori și asistenți?

Fiind abia la început de drum, mă ocup singură de realizarea bijuteriilor și accesoriilor charmante. Îmi aleg materiile prime în funcție de comenzile primite și de rezultatele dorite din partea prietenelor Charm de Paris. Mă bucur de fiecare dată când o clientă Charm de Paris îmi trimite un mesaj de mulțumire sau poze cu ținuta completată de creațiile mele.

Încerc mereu să le ajut să facă dintr-o ținută obișnuită una extraordinară, care să le pună în valoare frumusețea chipului, sa le scoată în evidență culoarea ochilor și care să întregească ținuta aleasă de fiecare.

Cât timp, îți ia, în medie, manopera la o singură bijuterie/ la un set de bijuterii?

Depinde foarte mult de complexitatea bijuteriei… Nu pot spune că am o perioadă anume prestabilită pentru realizarea unei bijuterii. De fiecare dată când realizez o bijuterie, încerc să mă consult cu clienta și să ajungem la un rezultat care sa o mulțumească. Pentru fiecare bijuterie sau accesoriu în parte, depun aceeași dragoste și pasiune; mă bucur nespus dacă la sfârșit clienta este fericită și obținem rezultatul dorit. Fiecare bijuterie are povestea ei și încerc să surprind prin creații măcar o bucățică din personalitatea și stilul persoanei care apelează la mine.

Desenezi înainte schița bijuteriei sau faci totul din minte, în funcție de inspirația de moment?

Uneori îmi fac o schiță în funcție de ceea ce își dorește fiecare, dar de cele mai multe ori îmi place sa mă așez la masa de lucru și să mă las purtată de val, ținând cont de ceea ce doresc să realizez. Îmi place să combin cristale de nuanțe diferite, sa îmi aleg materialele astfel încât la final să obțin o bijuterie sau un accesoriu care să sublinieze frumusețea și gingășia feminină.

Unele bijuterii sunt accesorizate cu obiecte vintage, cum e cazul unui medalion din lemn, pictat manual de un artist rus. Obișnuiești să colinzi magazinele vintage sau de antichități pentru a găsi cele mai potrivite elemente pentru bijuterii?

Obiectele vintage ocupă un loc anume. Sunt foarte speciale și emană nostalgia și frumusețea timpului trecut. Am câteva obiecte mai vechi primite de la mama și bunica, care îmi trezesc amintiri plăcute de fiecare dată când le privesc. Prin intermediul lor se transmit sentimente, gânduri de-a lungul generațiilor. De exemplu, un inel de logodnă care este transmis de-a lungul timpului de la o generație la alta, subliniază dragostea trăită de fiecare la momentul acela.

Îmi plac obiectele vintage și ador să aduc în colecțiile Charm de Paris și aceea nostalgie a timpurilor trecute cu eleganța lor. Colecția Tresor este cea care cuprinde aceste bijuterii și accesorii vintage.

Căror categorii de femei li se adresează bijuteriile create de tine?

Nu am o categorie stabilită sau un public țintă. Charm de Paris se adresează acelor femei care doresc să își completeze o ținută chic și elegantă, acelora care apreciază bijuteriile și le consideră mai mult decât un accesoriu sau o parte dintr-o ținută.

Bijuteriile trebuie să fie sarea și piperul ținutei noastre, acel element care poate transforma o ținută din „ordinary” în „extraordinary”. Îmi face plăcere să realizez atât bijuterii cu accente vintage, dar și bijuterii clasice, cu perle și camee, sau cu influențe moderne, folosind cristale de diverse dimensiuni și nuanțe puternice.

Te rog să menționezi câteva dintre produsele preferate, din tot ceea ce ai creat până acum.

Pentru mine, toate sunt speciale și au o valoare sentimentală. Depun aceeași pasiune și dragoste în realizarea lor. Fiecare bijuterie sau accesoriu îmi trezește o amintire plăcută, ascunzând în spate o poveste. Mă bucur că prin intermediul bijuteriilor sau accesoriilor Charm de Paris am fost alături de clientele – și totodată prietenele – mele în cele mai frumoase momente din viață.

Sunt foarte mândră că începând de anul trecut am lansat colecția La Voilette și am avut parte de mirese frumoase, foarte diferite ca stil. A fost interesant să le descopăr pe fiecare și să realizez bijuteriile și accesoriile potrivite pentru ziua cea mare. M-am bucurat enorm că le-am ajutat și alături de fiecare în parte am retrăit emoțiile pregătirilor de nuntă, bucuria și fericirea din acele clipe speciale.

Acesta este avantajul muncii mele și mă bucură nespus să știu că pot face fericită o femeie care apelează la Charm de Paris, că pot aduce zâmbetul pe buze.

©Toate drepturile asupra fotografiilor aparțin site-ului Charm de Paris.

Deși sunt printre cele mai „pro America” – S.U.A. – persoane pe care le cunoașteți, nu pot (nu vreau!) să accept sărbătorile împrumutate de peste ocean, cum sunt Valentine’s Day și Halloween. De ce?! Pentru că noi, în fapt, importăm niște zile golite de semnificație, pe care le serbăm în club, la vreun party sau restaurant unde ne comportăm fals, cu zâmbete forțate și cu sentimente impuse de consumerismul epocii în care trăim.

Mă întreb de câte ori s-a rostit azi „Te iubesc” doar de conjunctură? Unul nesincer, o vorbă aruncată… câte cereri de căsătorie (total lipsite de inspirație, dacă mă întrebați pe mine) au avut sau vor avea loc în această seară? Câți s-au despărțit pentru că persoana iubită nu și-a adus aminte că azi e Valentine’s Day? Câte persoane nu s-au simțit obligate să cumpere iubitului/ iubitei ceva, orice, doar pentru că ne aflăm pe data de 14 februarie?

Iubirea se sărbătorește în fiecare clipă… nu este un sentiment pe care îl băgăm în seamă doar o dată pe an, pentru ca apoi să-l predăm închisorii inimii. O floare, un sărut, un cadou de suflet nu trebuie dăruite exclusiv de Valentine’s, dar un „Te iubesc” trebuie rostit doar atunci când simțim cu adevărat!

Am pierdut atât de mult legătura cu tradiția, încât sărbătorile autohtone nu ne mai spun nimic. Ritualurile ancestrale s-au pierdut… În loc de „Dragobete” sărbătorim Valentine’s Day, în loc de Ziua Morților – Luminația – sărbătorim Halloween, la Crăciun îl sărbătorim pe Moșu’… 

Recunosc: sunt o fire urbană prin excelență și nu am avut ocazia să particip la nicio celebrare ritualistică, păgână sau creștină, undeva la sat, însă mi-ar plăcea enorm să descopăr cine sunt și cine au fost strămoșii mei prin intermediul unor tradiții de care sunt legată netăgăduit. De aceea nu pot să accept o formă fără conținut reprezentată de zilele amintite, încărcate de un kitsch spiritual de cea mai joasă speță.

Se pare că timpurile actuale mă înghit cu totul… Curând, am să umplu rândurile celor „dați afară” din casă de tehnologie. În toate încăperile sunt întâmpinată de electrocasnice, electronice, cabluri și prelungitoare care prelungesc alte prelungitoare (deh, blocuri construite în comunism, cu prize puține, puse aiurea).

Azi a fost zi de curățenie. După ce am luat fir cu fir și aparat cu aparat de pe masă/ birouri și le-am pus deoparte, să pot să mă strecor cu ustensilele de îndepărtat praful și scamele, am ajuns la concluzia că am nevoie de încă un gadget electrocasnic. Un aspirator din acela mic, de mână, cu ajutorul căruia voi avea posibilitatea de a mă furișa printre cabluri și alte asemenea, unde se adună praf mai ceva ca în deșert.

Mă voi simți mai liniștită știindu-mă proprietara unui astfel de aspirator, cu care pot curăța și aspiratorul cel mare, și laptopul, și păianjenii care îmi dau fiori. Pentru că, dacă e să vorbim de praf și locuri dosite, păianjenii sunt un subiect principal. Eu una nu-i suport. Sufăr de arahnofobie – frica irațională de păianjeni – de când mă știu. Chiar dimineață m-am întâlnit cu unul (mic, negru) în casa scărilor și am făcut tooot posibilul să trec cât mai departe de el…

Deci în următoarele zile (săptămâni?) voi studia ofertele de pe piață în materie de mini-aspiratoare, atât în magazinele fizice, cât și cele virtuale. Aveți ceva recomandări referitoare la brand/ calitate/ multifuncționalitate?

Am primit pe e-mail un mesaj cel puțin interesant, care circulă de ceva vreme pe Internet. Este vorba despre cele 4 Legi ale Spiritualității în India:

- Prima Lege: „Persoanele pe care le întâlnești sunt  persoanele potrivite”. Cu alte cuvinte, nimeni nu intră în viața noastră din întâmplare; toate persoanele cu care interacționăm se află alături de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta să învățăm lecțiile de viață care apar și să continuăm drumul personal.

- A doua Lege: „Ceea ce ni se întâmplă este singurul lucru care ni se putea întâmpla”. Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce în viața noastră nu ar fi putut să se întâmple în alt mod (nici măcar detaliul cel mai nesemnificativ). Nu există „dacă aș fi făcut cutare lucru… s-ar fi produs alt cutare lucru…” NU. Toate și fiecare în parte dintre situațiile care se produc sunt perfecte, deși mintea și egoul nostru nu le acceptă. 

- A treia Lege: „Orice moment în care se începe ceva este momentul corect”. Totul începe în momentul potrivit, nici înainte, nici după; când suntem pregătiți pentru ca un lucru nou să apară în viața noastră, exact atunci apare (începe).

- A patra Lege: „Când ceva se termină, se termină”. Daca ceva a luat sfârșit în viața noastră, este pentru propria noastră evoluție, deci cel mai bine este să închidem capitolul și să mergem înainte îmbogățiți cu acea experiență.

Cred ca nu este întâmplător că citești aceste rânduri acum; acest text ajunge la tine azi pentru că ești pregătit(ă) să înțelegi că „un fulg de zăpadă nu cade niciodată în locul greșit”. 

Întotdeauna am fost de părere că fiecare persoană pe care o întâlnim și fiecare lucru pe care îl vedem, simțim sau întreprindem lasă o urmă în sufletul nostru, este parte a experienței de viață care se cumulează o dată cu trecerea anilor. Sunt de acord că nimic nu este la voia întâmplării, totul face parte din planul universal.

O vorbă înțeleaptă din vechime spune „Clientul nostru, stăpânul nostru”, însă de cele mai multe ori, când ajungi să îți exerciți dreptul natural de a invoca această cugetare, vei primi priviri dezaprobatoare de la cei care îți oferă anumite servicii.

Pornind de aici, vreau să vă povestesc despre ce nu îmi place în baruri/ pub-uri/ restaurante în materie de servire a băuturilor. În primul rând, nu suport să mi se pună paiul direct în sticla/ paharul de suc. Cele mai multe localuri păstrează paiele într-o cutie sau pahar mare, care stă undeva pe tejghea sau pe un raft, neacoperită, unde paiele se umplu de praf, unde sunt expuse muștelor, țânțarilor sau păianjenilor. De multe ori mi s-a întâmplat să mi se ofere paie care înăuntru erau negre de murdărie… În schimb, dacă paiele sunt ambalate individual, nu am nicio scârbă în a mă servi cu unul.

În al doilea rând, dacă sunt servită cu suc, mă aștept să îl beau în pahar de suc, nu în pahar de vin! Dacă sunt servită cu Irish Coffee, doresc o cană specială sau pahar special, nu cel pentru gin tonic și așa mai departe.

Vara, de fiecare dată când îmi cumpăr ceva de băut în cutiile acelea mari de plastic, acoperite, cer să nu pună gheață. Am avut odată neplăcerea de a constata că paharul era umplut trei sferturi cu gheață și un sfert cu băutura pentru care plătisem de fapt. Așa că, de atunci, am pretenția să mi se umple tot paharul cu suc/ apă minerală (oricum e rece) și să sar peste partea cu gheața.

Chelnerii sau ospătarii care habar nu au ce vând. Cu Mountain Dew am întâmpinat cele mai multe probleme. Eu: „Aș dori un Mountain Dew.” Chelnerița: „… ?!” Eu (nerăbdătoare): „Mountain Dew… ?” Chelnerița: „Nu avem așa ceva!” Eu (enervată): „Dar este în frigiderul din spatele dumneavoastră!” Chelnerița (cu o scuză cusută cu ață albă): „Ah, mă scuzați, sunt nouă/ nu am știut că avem/ sunt picată de pe Marte!” Altă pățanie, tot cu MD. Eu: „Un Sprite, vă rog!” Chelnerul: „Nu servim decât din gama Pepsi.” Eu: „Atunci dați-mi un Mountain Dew, vă rog”. Chelnerul: „Dar nu servim decât din gama Pepsi”. Eu: „Mountain Dew e din gama Pepsi!!!”

Ar fi multe de povestit. Cert e că dacă nu îmi place cum sunt servită, nu mai calc repede pragul acelui local. Nu cred că am pretenții exagerate. La urma-urmei, sunt o grămadă de pub-uri și terase, măcar unul din ele trebuie să aibă o servire ireproșabilă…