Luni, 29 Septembrie 2008 02:17

Eu, România, emigrare, viitor

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Am fost în America. Am trăit şi am muncit în Statele Unite timp de trei luni. Puţin şi totuşi atât de mult pentru cineva care şi-a dorit întreaga viaţă aventura americană! Dar am gustat din "fructul oprit". Am gustat din viaţa rebelă, haotică, crepusculară şi totuşi atât de atrăgătoare a Occidentului. "De ce te-ai întors? De ce nu ai rămas acolo?" Sunt întrebări care mi-au fost puse de nenumărate ori de prieteni, de rude, de colegi… Sunt întrebări pe care mi le-am pus mie însămi, încercând să mă conving că am făcut bine revenind în ţară. Trebuia să mă întorc. Mă aştepta o facultate, mă aştepta încă o fărâmă de viaţă. Dupa 3 ani de studii la o universitate din România, nu voiam să las hazardul să mă poarte, să rămân în S.U.A. doar pentru că e ţara tuturor făgăduinţelor. Poate mi-era dor de România, poate… Era timpul să păşesc cu încredere în ultimul an universitar, era timpul să îmi finalizez studiile, să simt că am terminat o etapă esenţială în educaţie. Era timpul să mă completez ca om. Să termin un capitol al existenţei şi poate, să întorc pagina. Fie ea şi o filă albă, o filă scrisă doar pe un sfert sau pe jumatate. Să continui, acesta e lucrul cel mai important!
Eu RomaniaAcum, aici, azi... nu pot să nu mă gândesc că prezentul trece mult prea repede şi este cazul să mă gândesc la un viitor. Un viitor în afara graniţelor României, un loc în care să rămân "for all the right reasons", cum ar zice americanul. Să rămân pentru că îmi doresc, pentru că am oportunităţi, pentru că pot să gândesc orice – lucruri mărunte, lucruri stupide, lucruri inocente, lucruri măreţe. Simt chemarea altor meleaguri, unde se face mai multă practică şi mai puţină teorie. Unde se pune accent pe valoarea omului, nu pe faptul că este recomandarea sau cunoştinţa cuiva important. Universităţile şi şcolile post-universitare occidentale au metode prin care relevă tot ceea ce este mai bun din cursanţi, îi învaţă să aibă încredere în ei înşişi, îi învaţă să viseze, să creadă că totul este posibil, îi modelează, transformând în bulgăre grăuntele de cunoştinţe pe care îl posedă fiecare la început. Vreau să gust şi eu din acest tip de mediu academic, profesional şi social, să fiu angenată în competiţia acerbă pentru a reuşi în viaţă.

În viitor, mă voi întoarce pentru a arăta altora că împlinirea destinului este posibil. Pentru a schimba România în bine, este necesară o revenire la rădăcini, o educare după un alt model: nu prin discursuri, seminarii şi prelegeri, ci prin practică. Practică pură, cu demonstraţii, explicaţii, încercări eşuate şi cu succese. Va fi necesară o reeducare a oamenilor – ei vor trebui să ştie ce anume funcţionează atât de bine în alte societăţi, ce anume nu funcţionează la noi şi cum, mai ales cum şi prin ce metode vom îmbunătăţi standardele româneşti. Dacă iubim România, cu bune şi rele, ne vom întoarce şi o vom transforma. Pentru ca alţii să nu mai plece...
Citit 554 ori

Autor

Lexa Verzes

Public Relations Specialist in European Union-funded projects. (Also a dreamer, writer; music lover; radio lover; movies lover.)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

About me


"I'm a saint and I'm a sinner / I'm a loser, I'm a winner / I am steady and unstable / I'm young, but I am able" Jessica Andrews - Who I Am

Twitter feed

Comentarii noi