Duminică, 10 August 2008 03:24

Florida - Visul unor nopţi de vară

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Povestea mea este povestea tinerilor care, prin programul Work and Travel "Summertime Jobs in the USA" (Slujbe pe timp de vară în SUA) au trăit experienţele unei veri petrecute departe, în Statele Unite ale Americii. Fragmentele prezentate aici sunt extrase din e-mailu-rile trimise de peste ocean familiei şi prietenilor.
Prima impresie - o Americă straină...

Călatoria până la Budapesta a fost destul de scurtă, am ajuns cu 2 ore mai repede decât trebuia, la 3 dimineata ora Ungariei. În aeroportul Ferihegy am avut o surpriză placută, întalnindu-mă cu o fostă colega din liceu, şi ea în drum spre Statele Unite. Înainte de îmbarcarea spre Gatwick am aflat că cei de la aeroport au schimbat avionul şi poarta către Londra, punând la dispoziţie un avion Malev şi nu British Airways. Noroc că nu am pierdut zborul, eu aşteptând la alta poartă. Ajunsă în Londra am avut de aşteptat cam o oră înainte de a accede spre terminalul stabilit. Securitatea în aeroport e drastică, te controleaza până şi la pantofi. De la Londra până în Orlando a fost lux în avion – un Boeing 777 imens... A fost mai mult decât OK, nici nu am simţit când a decolat. Singurul inconvenient a fost frigul – normal la o altitudine atât de mare – mai ales ca am stat în scaun timp de aproape 8 ore. Ajunsă în Orlando, am fost ultima din avion care a părăsit aeroportul, căci m-au ţinut o oră înauntru, verificând viza de lucru J1. Lângă mine mai stateau doi studenţi din Rusia, ambii foarte speriaţi de faptul că nu ştiau de ce au probleme cu viza. În sfârşit, ieşind din aeroport, am luat primul contact cu ceea ce înseamnă America. O Americă straină, pe care nu o ştiam din filme, o Americă din care primul lucru ce l-am văzut a fost o mini-junglă plină de palmieri şi arbuşti necunoscuţi mie. Apoi am resimţit şocul – un val de căldură şi de umezeală care ma învăluia, aproape sufocându-mă. Un domn responsabil cu securitatea aeroportului mi-a chemat un taxi, iar in 30 de minute am ajuns la destinaţie, în Kissimmee. Pe geam, America mi se dezvaluia: căsuţe colorate, micuţe sau maricele, multi palmieri, multe lacuri şi foarte multă verdeaţă. Aproape ca un peisaj de poveste.

Locul de muncă – toţi ca o familie

Ajunsă la motelul unde trebuia să mă cazez, am avut neplăcerea să constat ca nu aveam camera rezervată, aşa că o noapte am dormit la un alt motel, peste drum, iar în restul timpului am locuit în motelul în care trebuia să mă cazez iniţial. Oraşul în sine e superb, foarte colorat, străbătut de o autostradă de la un capat la altul. În prima şi a doua zi nu am apucat să văd prea mult, deoarece a trebuit să mă prezint la locul de muncă, Westgate Vacation Villas. După cum îi spune şi numele, este o staţiune cu vile de vacanţă, piscine, râuri şi terenuri de minigolf. Departamentul unde mi-am desfăşurat munca se numeşte Contract Processing (Procesare Contracte). Acolo se încheie şi se proceseaza contracte – diferite persoane, în special familii, vin să cumpere TIMP, timp pentru petrecerea vacanţei într-una din vilele din resort (în general, cam o săptămână). Atmosfera de lucru a fost unul foarte placută, oamenii extrem de drăguţi. Chiar din prima zi mi-au arătat care îmi sunt atribuţiile şi cum se realizează diferite aspecte ale muncii de birou. Pe parcus, m-au învăţat nenumarate lucruri esenţiale pentru buna desfăşurare a lucrurilor. În acel mediu de afaceri am constatat că oamenii, colegii de muncă formează o mare familie, fiind săritori şi prietenosi unii cu alţii. Bineînţeles că au vrut să afle o groază de informaţii despre România, unele întrebări fiind pertinente, altele de-a dreptul caraghioase. Spre hazul meu, un coleg m-a întrebat, foarte serios, dacă în România se mănâncă vată de zahar!

Oraşul Kissimmee e foarte colorat, se simte influenţa Disney (doar la o milă departare), inclusiv staţiile de autobuz sunt parcă ivite din poveşti (au nume ca şi Aligator Bluff, Reedy Creek, Seven Dvarfs şi aşa mai departe). Oraşul e plin de lacuri cu aligatiori, avem un lac chiar în spatele motelului. În jurul hotelului sunt multe sopârle micuţe, veveriţe, iepuraşi şi fluturi enormi.

Disney’s Magic Kingdom – o aventura de neuitat

Una dintre cele mai uimitoare vizite pe teritoriul american a fost cea la Walt Disney World. Împreună cu Jenice, o colegă de la muncă şi totodata o prietenă foarte bună, am ales luna septembrie pentru a ne plimba în parcul de distracţii. De ce am ales septembrie? Pentru că, fiind început de toamnă, nu mai e atât de cald şi de înăbuşitor afară. În plus, în timpul verii, sute de mii de oameni se înghesuie să viziteze Disney, pe când toamna e mult mai aerat. Şi am avut noroc, nu a trebuit să aşteptăm decât câteva minute pentru fiecare spectacol sau carusel. Am vizitat deci Magic Kingdom, primul parc Disney construit în Florida, locul unde se află Castelul Cenuşăresei. Castelul e superb, e o construcţie solidă, din cărămizi (eu, care credeam că e din plastic!) şi are rolul unui hotel, unde se poate înnopta, se poate lua masa şi se pot face diferite cumpărături. Drumul cu maşina către parc a fost de doar 10 minute. Când am ajuns acolo, am parcat maşina într-unul din miile de locuri de parcare şi ne-am urcat într-un fel de maşină-trenuleţ, care ne-a dus la intrarea în parc (de unde am cumpărat şi biletele). Biletul ne-a costat vreo 72 de dolari, dar a meritat fiecare cent! După ce am luat biletele, ne-am urcat într-un monorail (ca un fel de tren cam cum e cel din New York, care circulă prin Manhattan), care ne-a dus la intrarea de la Magic Kingdom. Acolo, parcă am intrat într-o altă lume! Clădiri de tip european (germane, elveţiene etc.), vânzătorii din magazine îmbrăcaţi ca în poveşti... Sunt magazine peste tot! Am fost la un show country, cu nişte ursi, apoi am fost la un spectacol de comedie Monsters Inc, apoi am fost într-o camera rotativă, numită "Carousel of Progress" (Caruselul progresului). Aici este vorba despre o familie tipic americană, realizată din manechine automatizate (nişte roboţi, dar par atât de reali), care ne prezintă prin ce schimbări au trecut, de la începutul secolului, până în zilele noastre. A fost ideea lui Walt Disney şi a ţinut foarte mult la acest spectacol. Am fost într-un ride în care trebuia să împuşcăm ţinte şi să rotim vagonul în care eram... Decor din Toy Story, cu obiecte din spaţiu şi aşa mai departe, pe urmă am fost în public la un show cu extraterestrul Stitch, din desenela animate "Lilo şi Stitch". La ora 3 în fiecare zi a săptămânii este Parada Disney, unde defilează toate personajele din desene animate, cu Mickey şi Minnie în frunte, cu Albă ca Zăpada şi piticii, Cruela de Vil şi Ariel, Capitanul Hook şi Peter Pan, dar şi cu Cenuşăreasa şi Prinţul Fermecat. Toate personajele cântă şi dansează, fac poze mai ales cu copiii şi îndeamnă lumea la dans şi la voie bună.
Citit 1055 ori

Autor

Lexa Verzes

Public Relations Specialist in European Union-funded projects. (Also a dreamer, writer; music lover; radio lover; movies lover.)

Comentarii   

Permalink 0 cristi
nice description:)
27-08-2010 21:54 Răspunde Răspunde cu citat Citat
Permalink 0 admin
@cristi: Multumesc. Ar mai fi multe de spus, a fost o vacanta minunata!
29-08-2010 19:13 Răspunde Răspunde cu citat Citat
Permalink 0 Manuel
Uite ce fericita. Auzi, America :D Felicitari :D
27-04-2012 21:56 Răspunde Răspunde cu citat Citat
Permalink 0 Ochiu ratiunii
Disneylandul este genial... nu am ajuns pana in state pentru asta, dar sper sa trec si pe acolo ;)
27-04-2012 23:22 Răspunde Răspunde cu citat Citat
Permalink 0 Iulia Kelt
ești extrem de norocoasă să fi trăit asta :) frumos scris.
28-04-2012 12:58 Răspunde Răspunde cu citat Citat
Permalink 0 admin
:) Sunt amintiri nepretuite.
30-04-2012 22:01 Răspunde Răspunde cu citat Citat

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

About me


"I'm a saint and I'm a sinner / I'm a loser, I'm a winner / I am steady and unstable / I'm young, but I am able" Jessica Andrews - Who I Am

Twitter feed

Comentarii noi