În fiecare dimineaţă mă îndrept către zona administrativă a oraşului. E înfiorător de liniştită faţă de ceea ce a fost în 1989. Parcă nimic nu spune povestea a ceea ce a fost acolo în urmă cu 25 de ani.
În una din acele zile, eram cu mama de mână şi mergeam acasă dinspre Centrul Vechi. Îmi amintesc cum erau aruncate diverse hârtii pe geamurile Prefecturii (eram în spatele clădirii, ca să evităm aglomeraţia), cum Piaţa Revoluţiei (platoul) era plină de oameni şi nu prea înţelegeam de ce. Acasă televizorul era pornit... cred că a mers toată noaptea atunci.