Luni, 30 Aprilie 2012 22:09

Nesimţirea cea de toate zilele

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Zilele trecute, am avut parte de o întâmplare care mi-a confirmat încă o dată cât e de uşor să critici şi cât e de greu să fii om, cât e de uşor să ai bani, dar cât e de greu să fii o persoană cu clasă.

Eram pe "terasă" (terasă e mult spus – un fost garaj transformat într-un spaţiu semideschis), la Buonissimo, un restaurant drăguţel de altfel, împreună cu o prietenă. Povesteam vrute şi nevrute, când lângă noi s-a aşezat o ţaţă – doamnă nu pot să îi spun –, pe care o vom numi de aici înainte ţaţa numărul 1, împreună cu fiica ei de patru ani şi cu mama ei. Toate bune şi frumoase, până în momentul în care a început conversaţia cu bunica fetiţei: vorbeau atât de tare, încât auzeam fiecare cuvinţel, la fel cum cred că l-au auzit şi cei care se aflau la Il Padrino sau Bistro.
După ce am fost nevoite să îi ascultăm întreaga critică a nivelului actual de educaţie care se face în grădiniţe, s-au aşezat la masa de lângă noi alte două ţaţe – numărul 2 şi numărul 3 –, educatoare şi cunoscătoare ale creşterii corecte a copiilor (după cum am aflat ulterior), prietene cu ţaţa numărul 1. S-a reînceput critica sistemului educaţional, răcnindu-se de la o masă la alta. Printre subiectele numărate: neajunsurile grădiniţelor de tip Step by Step, faptul că ţaţei numărul 1 i-a fost refuzată o donaţie de 1.000 de euro către grădiniţa unde era înscrisă fiica ei; ea, ca mamă, nu poate să accepte faptul că durează până se strâng de la fiecare copil câte 5-10 lei pentru diverse activităţi etc. În timp ce ţaţele se lamentau, fetiţa muta de zor mobilierul terasei dintr-o parte în alta, se holba în farfuriile oamenilor şi avea ieşiri de divă.

Parcă asistam la o scenă desprinsă din Caragiale, unde o mamă şi două educatoare ştergeau pe jos cu sistemul educaţional, în timp ce ele însele rămăseseră restante la respectarea normelor de etichetă în societate, la educarea un copil de patru ani, care mai avea puţin şi o zbughea pe şosea, între maşini…

[Later edit: Articolul a fost preluat de către Ziarmm.ro. Îl puteţi accesa aici.]
Citit 1061 ori

Autor

Lexa Verzes

Public Relations Specialist in European Union-funded projects. (Also a dreamer, writer; music lover; radio lover; movies lover.)

Comentarii   

Permalink 0 Nora Vaum
Mda. A fost crunt! Am fost nevoite sa le ascultam racnind ori sa plecam. Imi pare rau ca nu am spuc ceva atunci. Daca mai patesc asa ceva nu mai iert nimic.
30-04-2012 22:42 Răspunde Răspunde cu citat Citat
Permalink 0 Florin Buda
:) ati facut ceva sa le opriti? nuu? pai asa meritati..
30-04-2012 23:32 Răspunde Răspunde cu citat Citat
Permalink 0 admin
Florin, era o zi prea frumoasa (din mai multe puncte de vedere) pentru a ma/ ne certa cu ele. Dar se spune ca "razbunarea e mai dulce servita rece", nu-i asa? :)
01-05-2012 00:41 Răspunde Răspunde cu citat Citat
Permalink 0 Iulia Kelt
Morala? Dacă țațele din povestea ta se cunosc între ele, only means that țațele stick together. :))
01-05-2012 14:09 Răspunde Răspunde cu citat Citat
Permalink 0 admin
@Iulia: Girl-power in revers! :|
01-05-2012 14:39 Răspunde Răspunde cu citat Citat

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

About me


"I'm a saint and I'm a sinner / I'm a loser, I'm a winner / I am steady and unstable / I'm young, but I am able" Jessica Andrews - Who I Am

Twitter feed

Comentarii noi