Sâmbătă, 23 Octombrie 2010 00:54

SuperBlog 2010 - Etapa XIII

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
"Enunţ probă: Noul Auris Hybrid Synergy Drive (HSD) – După revoluţionarul Prius, Toyota lansează un nou model de maşină cu propulsie integral hibridă: Auris Hybrid Synergy Drive (HSD).

Teleportează-te cu puterea minţii peste 50 de ani şi prezintă-le contemporanilor ce rol vor avea motoarele hibrid în dinamica auto. Scrie un articol la tine pe blog cu tema: Cum va arăta şi va funcţiona maşina viitorului?”

50 DE ANI ÎN VIITOR

Rula pe autostradă cu câteva sute de kilometri la oră. Se simţea liberă şi lipsită de griji. Îi plăcea să-şi testeze limitele la volan. Tocmai de aceea optase pentru Toyota, în defavoarea altor maşini. Motorul electric, silenţios, se comporta excelent: lin şi fără probleme. Forma aerodinamică a maşinii o făcea aproape să zboare pe autostradă. Eleronul din spate îi dădea avânt. Sticla parbrizului şi a portierelor era fotosensibilă, întunecându-se sau deschizându-se în funcţie de lumina înconjurătoare. Luată pe sus de euforia sfârşitului pe săptămână, uită să-şi încarce bateria care alimenta motorul. Opri la o Staţie şi conectă la priză bateria.

În timp ce aceasta se încărca, îşi deschise unitatea media şi verifică pe folia subţire ultimele e-mailuri primite. Nimic important de la serviciu, concluzionă ea. Munca de reporter era grea şi o resimţea din plin. Fusese ocupată în ultima lună cu acoperirea „evenimentului secolului 21”, încercarea de colonizare a planetei Sirius Z56Y. Închise conexiunea. Ecranul transparent devenise aproape invizibil. Şi-l puse în poşetă şi verifică starea bateriei. Aproape gata. Introduse cardul în automat şi achită serviciul.

Porni spre casă, accelerând. Voia să evite traficul orelor de vârf, însă reuşi numai pe jumătate. Motorul maşinii era ultrasilenţios, iar liniştea îi făcea bine, o relaxa. Mulţumită reţelelor de monorail care se construiseră deasupra şoselelor, traficul era decongestionat mai bine de trei sferturi din zi. În plus, maşinile cu tonaj mare aveau propriile lor drumuri suspendate, care legau oraşul dintr-un capăt în celălalt. Odată ajunsă acasă, intră la duş şi apoi se pregăti pentru o seară în centru cu fetele. Ziua următoare plănuia să scape de aglomeraţia urbană şi să se retragă undeva la podgoriile care produceau vinul ei preferat.

Îmbrăcată într-o rochie neagră, din şifon, şi cu pantofi cu toc înalt, subţire şi metalic, sări în maşină, şi în zece minute ajunse în club, unde o aşteptă deja grupul ei de prietene. Undeva după miezul nopţii, ieşi, ameţită. Băuse cam mult şi ştia că nu era în stare să-şi conducă maşina. Iar monorailul nu mai circula de la ora 23. Decise să recurgă la pilotul automat. Nu-l încercase niciodată, deşi maşina ei era primul model Toyota din lume care dezvoltase opţiunea de pilot automat la automobil.

Pe automat, trebuia să fie atentă să nu depăşească limita legală în downtown, şi să efectueze manevrele de stânga-dreapta manual. Trecu pe lângă un panou electronic imens, care părea să-i vorbească ei, afişând cu litere uriaşe „Never booze and bike or drink and drive”. Se simţea ruşinată, ştiind că riscă să fie prinsă de Poliţia Rutieră. Tresări când auzi sirene apropiindu-se. Din fericire pentru ea, era doar o maşină a EcoPoliţiei, care probabil că se grăbea să sancţioneze vreo încălcare a Legii Ecologice. Acasă sări în pat şi adormi pe loc.

Telefonul sună strident. Căută pe întuneric butonul şi citit mesajul: „Ali în Sudan şi Leo blocat în Japonia. Tu eşti cea mai bună variantă pentru Summitul din Orient. Pregăteşte-te într-o oră. Iei elicopterul militar din heliport.” Închise telefonul înciudată. Somnoroasă, se ridcă şi avu un şoc când realiză că e abia ora 4 dimineaţa. Avu un al doilea şoc când se privi în oglindă şi îşi văzu chipul mânjit de fard şi rimel, şi părul răvăşit. Într-o oră fu la heliport, arătând proaspătă ca o floare, secretul fiind un duş prelung şi trei ceşti de espresso consumate în grabă.

După ore petrecute în zbor cu elicopterul militar, ateriză şi un reprezentat al aeroportului o conduse la garaje, unde îi înmână cheile unei Toyota Auris Hybrid Synergy Drive. Rămase în încurcătură, nu mai conduse niciodată o maşină cu motor electric şi motor pe benzină – văzuse doar la bunicii ei aşa ceva. Summitul era departe, la aproximativ 200 de kilometri distanţă, aşa că hotărî să meargă direct acolo, fără a trece pe la hotel să se cazeze. Plinul maşinii era făcut, slavă Domnului, nu trebuia să-şi bată capul cu alimentarea. Podişul neasfaltat fu un adevărat coşmar pentru ea, nefiind obişnuită cu geografia locului.

Toyota Auris HSD 2Motoarele preluau conducerea alternativ, în funcţie de viteză şi de condiţiile de drum. La urcuş, rulau ambele motoare. Farurile cu leduri o ajutară să se orienteze în mijlocul furtunii de nisip ce părea că nu mai conteneşte, deşi maşina era un model vechi, întreţinut cu minime resurse. Curând ajunse pe şosea, unde reuşi să prindă viteză, folosid exclusiv motorul cu ulei. Îşi spuse că până la urmă, automobilul nu se comporta chiar atât de rău pe cât îşi imaginase, mai ales că la fiecare frână, bateria electrică se reîncărca, întocmai ca la modelele noi. În curând, în zare îşi făcu apariţia şi clădirea ONU unde se ţinea Summitul, impunătoare şi oarecum stingheră în pustiul deşertului...

Acest articol a fost scris pentru etapa 13 a concursului SuperBlog 2010.
Citit 613 ori

Autor

Lexa Verzes

Public Relations Specialist in European Union-funded projects. (Also a dreamer, writer; music lover; radio lover; movies lover.)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

About me


"I'm a saint and I'm a sinner / I'm a loser, I'm a winner / I am steady and unstable / I'm young, but I am able" Jessica Andrews - Who I Am

Twitter feed

Comentarii noi