Duminică, 06 Decembrie 2009 22:49

SuperBlog2009 - Etapa XLII

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Prooptiki cere concurentilor de la SuperBlog sa-si imagineze doua situatii diferite, inspirate din filmul Vrei sa te insori cu mine? (The Proposal):

"1. Imagineaza-ti ca ai cea mai nesuferita sefa din cate exista. I-o “platesti” cu aceeasi moneda sau incerci s-o schimbi? Oricare ar fi optiunea ta, prezinta-ne planul misiunii “Imblanzirea scorpiei”.
2. Esti un/o adevarat(a) profesionist(a), iar cariera e pe primul loc in prioritatile tale. Ti se intampla insa sa te indragostesti de noul/noua coleg(a) si fluturii din stomac te dau peste cap. Cum te “tratezi”? Faci loc idilei in viata ta sau te straduiesti sa ti-l/ti-o scoti din minte si sa-ti vezi in continuare de ascensiunea profesionala?"

Am ales a doua varianta, transpusa in versuri:

O POVESTE DE DRAGOSTE LA BIROU... "GONE BAD"

Banuiam ca m-ai uitat, tu continuandu-ti munca

Obsendanta, meticuloasa, calculata... fara scrupule.
Si totusi, cum as putea sa cred asta
Cand te vad pe strada si tu
Ma ocolesti, privindu-ma indurerat?
Caci eu te-am ranit parasindu-te;
Nu stiu daca m-ai iubit vreodata
Desi ceva in ochii tai spune ca
Ai tinut cu adevarat la mine.

Undeva, in adancul meu,
Inca regret pasul facut,
Pentru ca in timp ce eu te adoram,
Tu te jucai cu demonii.
De data aceasta, eu am fost buna,
Iar tu ai fost rau.
S-au inversat rolurile,
Si noi am devenit niste actori care
Si-au jucat propriul abandon al sufletelor.

Incercam sa ma conving ca esti cel
Pe care l-am asteptat dintotdeauna,
Tu incercai sa te convingi ca sunt
Cea care nu va fi niciodata “aleasa”.
Dar totusi, pe teren neutru
Amandoi regretam… ceva.
Te schimbi, uneori esti dulce,
Alteori, nu pot sa ajung la tine.
Eu cred ca ma schimb,

Dar raman aceeasi… care spera
Ca trenul care odata mi te-a adus,
E cel care mi-a decis viata
Din toate punctele de vedere.
Te privesc si imi aduc aminte de tine…
Chiar te-am admirat!
Asta a fost in trecut, cand nu stiam
Ce vreau cu adevarat, cand nu stiam
Cat de mult imi vei complica viata.

M-am intrebat de nenumarate ori
Daca cred in destin. Cred ca destinul
Ni-l facem singuri, dar ca tu esti
O coincidenta a fortelor universului
Care nu ma lasa sa respir fara a mi te
Arunca in cale, fara a mi te impune
Fara mila, zi de zi, noapte de noapte.
Caci da, ai fost aruncat in viata mea;
Eu nu te-am cerut! Niciodata!
Eu nu am cerut nimic!
Si totusi, te-am primit…

A, imi amintesc! Am cerut,
Pare-mi-se, dragostea adevarata!
Si tu ai ras de mine, cu rasul tau de adult.
Mai lasa-ma sa fiu copil, de ce vrei sa cresc?
De ce nu ma poti primi la randul tau,
Asa cum sunt? Asa cum voi fi mereu?
Vazandu-te pe strada, imi aduc aminte
De ceea ce speram cu mult timp in urma,
Cand un suflet inocent visa la un altul,
Pe care il credea la fel de inocent!

Si acum, de ce ma privesti in acest fel?
Sau de ce te faci ca nu ma vezi, iar apoi
Intorci capul, cu sufleul chinuit de intrebari?
Ce vrei de la mine? De ce nu-mi spui o data
Pentru totdeauna, ca sa terminam cu necunoscutele,
Cu jocul de-a soarecele si pisica!
Relatia mea cu tine a fost una de iubire-ura…
Relatia ta cu mine a fost una de indiferenta…

Ajuta-ma sa-mi gasesc drumul in viata
Fara ajutorul tau. Sau daca vrei sa faci parte
Din viata mea, fa-ti curaj si spune-mi adevarul!
Caci eu am crescut cu tine, si nu vreau sa ramai
In inima mea doar un spin…
Te vreau un spin… al unui trandafir rosu.
Nu poti trai vesnic fara a-mi dezvalui
De ce esti atat de distant cu mine.

Dar tu continui sa mergi pe strada
Rememorand faptele… M-ai ranit,
Te-am ranit… Si totusi continui sa speri.
Eu ce fac? Sper, ca si tine, ca vom avea o sansa
De a ne privi candva in ochi
Si de a spune “imi pare rau”.
Poate ca ne-am lasat amandoi furati de prejudecati,
Poate ca nu am stiut ca viata ne va aduce iarasi
Impreuna, unul langa celalalt, facand
Ceea ce ne place cel mai mult: sa traim.

De ce nu ma lasi sa te uit?
Voi pleca, si voi ramane cu regretul…
Iar tu… vei fi fericit – sau poate nu –
Ca te-am lasat in sfarsit in pace.
Atunci vei privi pe strada,
Sperand ca mai vei zari, doar pentru o clipa.
Si eu voi fi departe, traind, crescand,
Uitandu-te, sau amintindu-mi ca existi.

Acest articol a fost scris pentru cea de-a patruzeci si doua etapa a concursului SuperBlog 2009, initiat de PCNews.

Citit 701 ori

Autor

Lexa Verzes

Public Relations Specialist in European Union-funded projects. (Also a dreamer, writer; music lover; radio lover; movies lover.)

Comentarii   

Permalink 0 Iulia Mihai
Şi poeta? Tu eşti? :)
06-12-2009 23:46 Răspunde Răspunde cu citat Citat
Permalink 0 Lexa Verzes
@Iulia Mihai: Scriu si poezii. Sau mai bine zis, versuri... Cand eram mai mica, scriam mult. Si acum iti spun pe dinafara prima poezie, pe care am scris-o in clasa a V-a. :)
06-12-2009 23:52 Răspunde Răspunde cu citat Citat
Permalink 0 Flory
Felicitari pentru povestea ta...in versuri!
La unele teme am ales sa scriu si eu niste rime acolo...(care au fost luate drept "poezii neinspirate" de unii "critici"!

Ce nu au inteles insa, este faptul ca aceste teme de concurs scrise in rime tot TEME (rigide) au ramas!...nu aveam cum sa le transform in “poezie”…NU exprima ganduri,sentimente, senzatii, etc…Cuvintele incadrate acolo se rezuma la simple texte rimate (fara o structura flexibila) care au incercat sa isi atinga scopul in acest concurs (reclama unui produs!) atat si nimic mai mult.

Versurile tale in schimb au viata,vibreaza si toate elementele ce o compun, combinate trezesc imagini sensibile…asta inseamna pe scurt sa scrii POEZIE! Practic aceste lucruri indeplinesc conditiile de existenta ale unei poezii care face diferenta…
Poeziile mele NU sunt pe net!!...nu stiu cum se face ca unii cica le-ar fi descoperit…!!
si asta ma face sa zambesc tot timpul…
Sper ca nu am deranjat prea mult…mi-a facut insa placere sa descopar o poezie adevarata intr-un concurs unde nu prea ai loc de intors…
Bafta in continuare!
07-12-2009 12:41 Răspunde Răspunde cu citat Citat
Permalink 0 Lexa Verzes
@Flory: Multumesc mult pentru cuvintele calde. Stii, inspiratia vine uneori pe nebanuite. Chiar daca versurile tale au fost "rigide", dupa cum spui, trebuie sa fii mandra ca ai incercat sa faci... altceva. E creatia ta si munca ta. Bafta in continuare!
07-12-2009 14:46 Răspunde Răspunde cu citat Citat
Permalink 0 Flory
Mutumesc frumos! si iti doresc sa castigi un premiu MAREEE in concursul asta in care doar cativa isi dau silinta sa scrie frumos…Unii au si reusit!
…Cel mai mult ma bucur ca am descoperit acest “frumos” intr-un om cu calitati speciale!
Au mai scris si altii bine…insa din punct de vedere moral…nu stiu de ce au tinut neaparat sa arate ca sunt decazuti…(ma abtin sa spun altfel!)
In ce priveste "creatia si munca" mea pentru acest concurs nici nu se compara cu creatia si munca mea adevarata…Versurile nu-mi sunt deloc straine...(am scris foarte multe poezii pe care le ofer doar prietenilor si oamenilor care stiu “sa citeasca”)…Imi place sa selectez “clientela”…Pe blog risti sa ai parte si de “clienti-cititori” (a se citi falimente civice)- ca cei descrisi mai sus cu gandire stramba...si atunci m-aş simti ca intr-un local cu lume selecta..unde mai intra si cate un “Rockalar” - subspecie de cocalar cu tupeu verbal ridicat!
Sa speram totusi ca speciile sunt pe cale de disparitie...
… mai “vorbim”!
Succes si inspiratie in continuare!
07-12-2009 19:46 Răspunde Răspunde cu citat Citat
Permalink 0 SenBeineUnpaf
i honestly adore your writing kind, very interesting.
don't quit and keep writing as it simply just that is worth to look through it,
impatient to look into way more of your own writing, have a great day!
29-03-2010 08:34 Răspunde Răspunde cu citat Citat

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

About me


"I'm a saint and I'm a sinner / I'm a loser, I'm a winner / I am steady and unstable / I'm young, but I am able" Jessica Andrews - Who I Am

Twitter feed

Comentarii noi